Muzeele comunei Cornu

Muzeul sătesc al comunei Cornu
Muzeul sătesc al comunei Cornu a fost înființat în anul 1950, amenajat și modernizat în anul 1986 și cuprinde două secții: istorie – etnografie și artă populară, recostituind, într-o imagine unitară, viața comunității din cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Secția de istorie veche a muzeului cuprinde numeroase piese, vestigii din epoca bronzului, cum ar fi fragmentele din ceramică dacică din secolul III î.H., până în secolul II d.H., cărămizi, pietre de râșniță, oale de pământ ars, care pot constitui o interesantă temă pentru specialiști.
Secția de etnografie și artă populară găzduiește o bogată colecție de obiecte de uz casnic. Ceramica, lazile de zestre, putineele, toate lucrate manual de artiști populari, colecția de furci de tors, daracul pentru lână, costumele populare bărbătești și femeiești alcătuiesc o comoară a muzeului.
Cornu, satul cu vechi şi trainice rădăcini ancorate în istorie, cu un trecut revelator de muncă, cu un prezent activ, tonic, şi-a reunit în cadrul unui interesant muzeu, unic în felul său, dovezile îndelungatei sale civilizaţii materiale şi spirituale.
Muzeul este ca o oglindă în care, dacă ştii să priveşti, dincolo de imaginile pitoreşti, în mijlocul cărora s-a înfiripat satul, descoperi viaţa unor oameni harnici şi paşnici, dragostea lor pentru frumos şi ambiţia de a-şi gospodări aşezarea.
Descifrezi în obiectele expuse, ca într-un hronic al satului, o pagină de istorie vie, o istorie făurită şi scrisă de aceşti oameni mândri şi demni, conştienţi de vechimea şi perenitatea lor.
Operă a intelectualilor comunei, muzeul constituie, într-o imagine unitară, viaţa comunităţii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Colecţiile sale, cuprinzând hrisoave, urice, scrise cu litere chirilice şi latine, se referă, mai ales, la legiuirile privind pământul, daniile, vânzările, preocupările oamenilor.
Desigur, vechimea atestată de documentele scrise nu corespunde nici pe departe vechimii reale a aşezării, care se pierde, ca în cazul multor localităţi ale ţării, în ceaţa istoriei. În ceea ce priveşte satul Cornu, dovada o reprezintă secţia de istorie veche a muzeului, care cuprinde numeroase piese, vestigii din epoca bronzului (2500-2000/1800 î.H.), cum ar fi fragmente de ceramică dacică din secolul III î.H. până în secolul II d.H., cărămizi, pietre de râşniţă, oale de pământ ars care pot constitui o interesantă temă de cercetare pentru specialişti.
Pe vatra satului s-au găsit, în urma unor săpături întâmplătoare, podoabe aparţinând secolelor XV-XVII, brăzdar de plug, monede, farfurii şi o sabie. Sigiliile, armele de luptă, monedele de la începutul sec. al XIX-lea, completează inventarul muzeului.
Altă secţie a muzeului recompune sugestiv ocupaţiile localnicilor din timpurile străvechi până azi. Sunt expuse obiecte care amintesc de morile existente în secolul al XV-lea, pe apele Prahovei şi Câmpiniţei. Pentru agricultură, atât cât se putea face în aceste locuri submontane, stau mărturie, printre altele, unelte ca brăzdarul de plug, seceri, spele şi furci din lemn şi fier, greble, tiocuri şi coase.

Muzeul Hărţilor
În cadrul muzeului există o colecţie cartografică de la începuturi şi până în zilele noastre. Sunt expuse 124 de hărţi.
Acest muzeu este o secţie a Muzeului Naţional al Hărţii şi Cărţii Vechi din Bucureşti. Muzeul este „păzit” de 4 cartografi rămaşi în istorie Nicolae Milescu, Stolnicul Cantacuzino, Nicolaus Olahus, Johanes Honterus ca şi de prezentarea a numeroase litografii şi gravuri. ”Europa Centrală” gravată în aramă colorată, o adevărată operă de artă ieşită din mâinile maestrului cartograf Sebastian Munster, datată 1550, este cea mai veche hartă din inventarul muzeului. Lucrările sunt o adevărată desfăşurare de forţe … militare, aşternută pe planşă cu cetăţi şi castele, poduri, apeducte, comunităţi, păduri şi munţi toate strânse la un loc, ca într-un basm de odinioară. Vizitatorul poate urmării evoluţia realizărilor cartografice pe întreg mapamondul şi mai ales cele ce reflectă teritoriul ţării noastre de-a lungul vremurilor.