I.Prezentarea descriptivă și grafică

1. PREZENTAREA DESCRIPTIVĂ

Comuna Cornu are o suprafață totală de 155,84 km2.

Conform planurilor urbanistice, folosința terenului este în principal agricolă, în proporție de 66,8%.  Conform hărților urbanistice ale comunei, localitatea Cornu este organizată în 12 Unități Teritoriale de Referință (UTR). În cadrul UTR 1, care este poziționată în centrul comunei, o mare parte din teritoriu este clasificată ca fiind zonă de protecție a obiectivelor cu valoare de patrimoniu. Această zonă de protecție se întinde și în UTR 2 și UTR 5, însă suprafața cea mai mare se află în UTR 1. O mare pondere în UTR 1 o au și construcțiile administrative, culturale, comerciale și de sănătate, iar această parte corespunde centrului comunei Cornu, unde este localizat și sediul Primăriei.  De asemenea, în UTR 1 se găsește și cel mai întins teritoriu ocupat de parcuri și amenajări sportive.

Unitățile Teritoriale de Referință 2, 3, 4 și 5 sunt în principiu subzone de locuințe predominant rezidențiale. În cadrul UTR 5 întâlnim subzone industriale, predominant în partea de sud a localității. Cea mai mare activitate industrială o întâlnim însă în UTR 8, unde majoritatea teritoriului este ocupat de subzone industriale sau subzone unități de transport și reparații auto. UTR 8 este situată în sudul comunei, cu un acces mult mai rapid la DN 1 față de celelalte UTR-uri. Putem identifica de asemenea și zone în litigiu, acestea fiind adiacente UTR 7, zone de litigiu care privesc limita de hotar cu orașul Breaza.

Unitățile teritoriale 6 și 7 sunt cel mai puțin accesibile din punct de vedere al construcțiilor, dat fiind că sunt dominate de zone improprii de construit, zone de risc antropic sau zone cu interdicție definitivă de construire. În UTR 9 întâlnim o zonă de pădure, însă pădurile au ponderea cea mai mare pe teritoriul UTR 12.

Extras din volumul MEMORIU GENERAL PUG CORNU elaborat în anul 2010 de societatea BLOM ROMANIA SRL.

Zonificarea funcțională, stabilirea intravilanului

Teritoriul comunei, propus să fie cuprins în intravilan, a fost împărțit în 14 unități teritoriale de referință, din care - (12) unități teritoriale de referință în vatra satelor și (2) unități teritoriale de referință – zona Frasinet dispersate în teritoriul administrativ.

Unitățile (UTR) sunt delimitate de străzi existente sau propuse precum și de parcele cadastrale și coincid cu perimetrele pe care se pot elabora studii urbanistice.

Funcțiile dominante sunt :

  • zona centrală,
  • zona rezidențială cu clădiri P, P+1, P+1+m, P+2, P+3;
  • zona de agroturism;
  • zona pentru instituții și servicii de interes general;
  • zona unităților industriale, de depozitare si transport;
  • zona unităților agricole;
  • zona de parcuri, recreere, sport, perdele de protecție;
  • zona de gospodărie comunală;
  • zona pentru echipare tehnico – edilitară;
  • zona pentru căi de comunicație;
  • zona terenurilor aflate permanent sub ape.

Caracteristicile zonei sunt date de funcțiunea dominantă și de condițiile de amplasare a construcțiilor, de indicatorii POT și CUT. Propunerea de dezvoltare păstrează modul de construire a localității, iar zonele de extindere au fost solicitate de către Primăria comunei Cornu”.

BILANȚ TERITORIAL INTRAVILAN

ZONE

FUNCȚIONALE

ZONA FRĂSINET

SAT CORNU DE SUS

SAT CORNU DE JOS

TOTAL

Supr. (ha)

Procent

(% din total intravilan)

Supr.

(ha)

Procent

(% din total intravilan)

Supr. (ha)

Procent

(% din total intravilan)

Supr. (ha)

Procent

(% din total intravilan)

LOCUINȚE ȘI FUNCȚIUNI COMPLEMENTARE

95.82

89.37

76.78

62.95

508.04

84.77

680.64

82.15

UNITĂȚI INDUSTRIALE ȘI DEPOZITE

0.00

0.00

0.00

0.00

11.08

1.85

11.08

1.34

INSTITUȚII ȘI SERVICII DE INTERES PUBLIC

0.72

0.67

2.76

2.26

13.43

2.24

16.91

2.04

CĂI DE COMUNICAȚIE ȘI TRANSPORT RUTIER

2.53

2.36

7.69

6.30

37.44

6.25

47.66

5.75

SPAȚII VERZI, SPORT, AGREMENT, PROTECȚIE

0.00

0.00

0.07

0.06

7.91

1.32

7.98

0.96

CONSTRUCȚII TEHNICO-EDILITARE

0.27

0.25

0.00

0.00

0.47

0.08

0.74

0.09

GOSPODĂRIE COMUNALĂ, CIMITIRE

0.00

0.00

0.49

0.40

1.81

0.30

2.30

0.28

APE

0.00

0.00

0.95

0.78

1.95

0.33

2.90

0.35

PĂDURI

7.48

6.98

33.23

27.24

11.59

1.93

52.30

6.31

ZONA UNITĂȚILOR AGRICOLE

0.40

0.37

0.00

0.00

0.54

0.09

0.94

0.11

TERENURI NEPRODUCTIVE

0.00

0.00

0.00

0.00

0.00

0.00

0.00

0.00

ZONA MIXTĂ: INDUSTRIE + LOCUINȚE DE SERVICIU

0.00

0.00

0.00

0.00

5.06

0.84

5.06

0.61

TOTAL

107.22

100

121.97

100

599.32

100

828.51

100

NOTĂ:

Planul Urbanistic General al comunei Cornu a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Cornu nr.36 din 26 aprilie 2011 și s-a prelungit valabilitatera prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Cornu nr.19 din 30 martie 2021.

 

2. PREZENTAREA GRAFICĂ

II.Hidrografia

HIDROGRAFIA comunei Cornu, județul Prahova este reprezentată de următoarele râuri, pârâuri, ape subterane, etc:

a) Râuri

Râul Prahova, cu o lungime totală de 183 km, din care cca. 9 km pe teritoriul comunei Cornu. Râul izvorăște din Clăbucetele Predealului și se varsă la Adâncata din județul Ialomița în râul Ialomița.

Râul marchează limita administrativă  a comunei Cornu și orașul Breaza.

b) Pârâuri

Văile temporare din perimetrul comunei Cornu sunt înglobate ca afluenți direcți ai râului Prahova pârâurile Câmpinița, Balița, Valea Rea. Acestea au un regim de artere intermitente care se caracterizează prin scurgere spasmodică, ca efect al precipitațiilor torențiale.

c) Ape subterane

După geneză și caracteristicile de înmagazinare, apele subterane din perimetrul localității Cornu se diferențiază în ape freatice și ape de adâncime. Apele freatice în zona subcarpatică sunt acumulate în baza valurilor de alunecare, în orizonturile în care predomină argile, marne, gresii. Stocarea apelor este legată, astfel, de stratele de Cornu care favorizează unele acumulări acvatice de suprafață (freatice). În Culoarul depresionar de la Cornu, apele freatice se dezvoltă în depozitele aluvionare ale râului Câmpinița, asigurându-i acestuia o alimentare subterană certă. Apele de adâncime depind de alcătuirea geologică a reliefului.

În perimetrul localității Cornu tipul frecvent întâlnit al apelor de adâncime este sulfuros, datorită prezenței litofaciesului de Pucioasa și clorurat, cu concentrație mică, după cum reiese din analizele hidrochimice asupra probelor de apă.

În localitatea Cornu se găsesc două tipuri de ape minerale: „ape cloruro-sodice și  ape sulfuroase. Apele cloruro-sodice cu concentrații mai mari de 15g/l, pot fi folosite pentru uzul extern, în tratarea afecțiunilor aparatului locomotor (bolile articulațiilor, oaselor, mușchilor), în afecțiunile ginecologice, afecțiunile sistemului nervos periferic, unele dermatoze și sechele de tromboflebite. Apele sulfuroase se pot utiliza îndeosebi pentru calitățile lor în tratarea afecțiunilor gastro-intestinale, hepato-biliare, în afecțiunile căilor urinare, în stări alergice alimentare și în boli de nutriție”.

Multiplele utilizări ale apelor minerale în diferite afecțiuni pot conduce la transformarea localității Cornu în stațiune balneo-climaterică, cu condiția efectuării unor captări și a unor stabilimente medicale, în așa fel încât tratamentele să poată fi efectuate într-un mediu propice și sub supravegherea unui personal calificat în acest sens.

III.Flora și fauna

Cele trei componente de peisaj: vegetația, fauna și solurile comportă similitudini genetice și o repartiție relativ similară, cu mențiunea că apar unele abateri generate de factorii locali. Astfel, pătura superficială a scoarței terestre, solul este un produs al acțiunii directe a apei, climei și a vegetației asupra rocilor, desfășurată pe o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată. Dispunerea reliefului în trepte și, implicit, diferențierea pe verticală a condițiilor climatice, atrag după sine o etajare a vegetației și o diferențiere a solurilor. Impactul asupra vegetației și solurilor este evident în cazul expoziției versanților. La toate acestea trebuie să adăugăm intervențiile antropice, care au acționat îndeosebi asupra fondului forestier din zonă.

Învelișul vegetal al luncilor desfășurate în lungul Prahovei și Câmpiniței este format din zăvoaie, constituite predominant din plop alb, plop negru și anin, local apărând sălciile și răchita roșie. Solurile aluviale care apar în aceste lunci au o textură luto-nisipoasă, ce permite instalarea zăvoaielor precum și a unor mici petice de pajiști în timp ce aluviunile cu o textură nisipoasă, cu mult pietriș, împiedică instalarea vegetației, mai ales că ele sunt frecvent inundate și aluvionate. Regimul spasmodic, torențial prezent pe Câmpinița, face ca schimbările cursurilor de ape să fie frecvente iar aportul de aluviuni să modifice procesele pedogenetice, de aici derivând și denumirea de soluri trunchiate – adică întrerupte în evoluția lor normală. Pe albia râului Câmpinița, datorită alunecărilor de teren produse de ploile abundente și creșterea în volum a acestui râu au fost distruse în anul 2005 ambele poduri care fac legătura cu municipiul Câmpina.

Pădurile care se află în partea de est a comunei Cornu, pe versanții culmilor Dealul Frumos, Dealul Sinoiului, Piscul lui Iordan, Strajiștea și Plaiul Cornului ce coboară spre Valea Câmpiniței și spre Valea Oprii sunt formate predominant din fag, care ocupă cu precădere versanții umbriți și mai umezi, și gorun, pe versanții cu expoziție nordică și estică. În pătura erbacee apar orbalțul, piciorul caprei, brebeneii, untișorul. În rariști apar mesteceni, plopul tremurător, salcia căprească și alunul. Pe versanții vestici ce coboară spre Valea Câmpiniței predomină pajiști naturale cu asociații de păiușe și păiuș roșu, trifoi alb, pir, iarba câinelui și murul negru. Tot în aceste pajiști se întâlnesc o serie de graminee specifice acestui areal, ca ciocul berzei. Pe versantul sudic și estic al Dealului Groapele (440 m) apar plopi albi și negri și cătina albă, alături de care au fost plantați puieți de pin și molizi pentru a împiedica alunecările de teren din zona aflată chiar la intrarea în localitate. La marginea de nord-est a satul Cornu de Sus, pe versanții parțial erodați ai Dealului Strajiștea (740 m) s-au făcut plantații de salcâm ce fixează terenurile degradate și care vegetează în condiții bune, adaptabilitatea fiind bine receptată de mediu.

 Pe dealuri cresc din abundență: cornul, alunul, măceșul. Pe marginea drumurilor care urcă pe dealuri, cresc rugi de mure. Prin poieni și păduri cresc fragi iar prin tufărișuri și poiene se găsesc măceșe și mure. Printre arborii din pădure, pe dealuri, izolați cât și prin grădini, crește foarte bine dudul. Atât pe dealuri, cât și prin păduri și pe luncă, cresc ca vegetație naturală o mulțime de plante medicinale: pojarnița (sunătoarea), romanița(mușețelul), coada șoricelului, izma (menta), nalba, pătlagina, socul, umbrișorul, rostopasca, etc.

În centrul comunei sunt aliniați pe două rânduri, teii plantați în urmă cu mai bine de 80 de ani, care străjuiesc maiestuos centrul civic al comunei. Parcul din centrul comunei, extins și modernizat în anul 2009 cuprinde două fântâni arteziene și 2 locuri de joacă pentru copii. Parcul dendrologic cu rol educativ înființat în anul 2009 cuprinde mai multe specii din flora autohtonă: 81 arbori, 296 puieți conifere, 314 puieți arbuști, flori perene și gazon.

Umanizarea treptată din cele mai vechi timpuri, a provocat defrișarea unor mari suprafețe de pădure, aceasta producând modificări și în lumea animalelor. Acest fapt s-a soldat cu restrângerea arealului unor specii, reducerea numărului de exemplare și chiar dispariția altora.  Dintre mamifere, se pare că cele mai numeroase sunt vulpile, lucru dovedit de numărul mare al vizuinilor din Valea lui Sărăcilă și din Dealul Costișului. Alături de acestea se întâlnesc relativ frecvent iepurii, căprioarele și porcii mistreți. În anotimpul rece, după coborârea turmelor de oi de la munte, ca urmare a lipsei de hrană, își face apariția în pădurile din vecinătatea comunei, intrând uneori până în curțile locuitorilor de la margine și ursul brun, dar apariția acestuia are o frecvență foarte redusă. În trecut, în pădurile de fag și de gorun trăiau pisica sălbatică și jderul, astăzi ele având un areal mult mai restrâns în pădurile compacte dinspre nord. Aici se întâlnesc însă o serie de mamifere rozătoare de mici dimensiuni, reprezentate prin diferite specii de șoareci, veverița și pârșul. Câteva veverițe, foarte prietenoase, și-au făcut culcușul în parcul din centrul comunei, unde se mai află și câțiva nuci bătrâni…O mare bogăție o constituie păsările sălbatice care populează pădurile și livezile, dar mai ales tufișurile: gaița, cucul, graurul, mierla, cintezoiul, pițigoiul, cioara, coțofana și ciocănitoarea.

Cunoscându-i văile și dealurile care o înconjoară, încă adevărate fortificații naturale, poziția geografică, flora și fauna, este ușor să înțelegi de ce terasa de la Cornu a fost preferată de om din vremuri vechi de tot. E măreția naturii în mijlocul căreia se odihnește de sute, sau poate de mii de ani, Cornu. Așezarea satului aici este poate, mai pitorească decât a oricărei localități submontane prahovene și nu o poți admira decât de sus, din vârful Sinoiului sau al Costișului. De acolo vezi cum apa râurilor Prahova și Câmpinița, Valea Rea și Baliță, pământul și cerul de deasupra satului formează un tablou unic, inundat de lumina blândă a soarelui, sporind farmecul tainic al naturii.

IV.Resursele de subsol

Un aspect important de semnalat este legat de caracteristicile geologice ale localității: pe raza comunei se găsește o varietate de roci sedimentare de tipul conglomeratelor, gresiilor, marnelor, argilelor, cât și depozite aluvionare de tipul bolovănișurilor, pietrișurilor și nisipurilor. Cele mai cunoscute în literatura geologică sunt stratele de Cornu, alcătuite din argile și marne foioase considerate ca rocă-mamă de petrol. Stratele de Cornu reprezintă partea superioară a Pânzei de Tarcău, caracterizată prin preponderența depozitelor pelitice și calcaroase. Aceste formațiuni geologice constituie numeroase resurse de subsol cu o importanță economică mare, precum: petrol și gaze naturale, sare, sulf, pietrișuri și nisipuri.

Resursele de sare sunt predominante în zonă, ceea ce contribuie la apariție unor izvoare sărate și sulfuroase.

Apele sulfuroase sunt utilizate îndeosebi pentru tratarea afecțiunilor gastro-intestinale, hepatobiliare, în afecțiunile căilor urinare, în stări alergice alimentare și boli de nutriție. Predomină prin urmare conținutul de ioni de clor și ioni de sodiu, ceea ce înseamnă încadrarea apelor în tipul cloruro-sodic. Aceste izvoare cloruro-sodice sunt folosite pentru tratarea afecțiunilor aparatului locomotor, afecțiunilor ginecologice, afecțiunilor sistemului nervos periferic și tratarea unor dermatoze și sechele de tromboflebite.

Cantitatea crescută de iod pur din apele de la Cornu este foarte mare și depășește unele localități renumite din Europa, conform informațiilor disponibile. În 10 litri de apă se găsește 1 gr. 320 de iod în timp ce la Cornu, în 10 litri de apă de găsesc 3 gr. 320.

Aceste izvoare, împreună cu caracteristicile bioclimaterice, reprezintă una dintre resursele naturale care pot fi valorificate prin crearea condițiilor pentru dezvoltarea unor servicii specifice, cu potențial impact pozitiv asupra turismului local.

V.Clima și bioclima

Bioclima este o componentă a mediului care evidențiază influența climei asupra vieții lumii animale, vegetale și a omului. De condițiile bioclimatice depinde starea de sănătate (de confort), sau dimpotrivă, starea de boală (de inconfort) a oamenilor.

Latura cea mai importantă pe care omul a valorificat-o din cele mai vechi timpuri a fost aceea care i-a asigurat condiții bune de viață, de sănătate, de confort, în ciuda faptului că în orice regiune geografică pot acționa concomitent, atât stări de confort climatic, cât și stări de inconfort, de stres climatic. În acest context se poate aprecia și procesul de adaptabilitate cu oscilații de limite dar și cu o serie de de forme de dinamică, care concură la un echilibru, deci la o formă nouă de manifestare în peisaj, cu valențe certe de adaptare la mediul înconjurător. Acest fapt este cel mai evident în cadrul așezărilor umane. Omul a căutat din totdeauna locuri pentru instalarea locuințelor în care, pe lângă condițiile climaterice favorabile, să aibă asigurate și celelalte resurse de mediu (apă, hrană, lemn de foc și de construcții, etc.).

Este și cazul localității Cornu, situată în Subcarpații Curburii, într-un loc în care adăpostul este predominant, regimul climatic moderat, iar condițiile de confort deosebit de favorabile.

Pe parcursul evoluției peisajului subcarpatic, dinamica factorială înregistrează în timp și spațiu o serie de corelații exprimate valoric , dar și prin organizarea unor forme reprezentative. Acestea se înscriu în peisaj, în angrenajul unor manifestări care condiționează demersul evolutiv. Relevant este faptul că indicii de stres bioclimatici exprimă corelațiile factoriale: temperatură, umezeală, vânt și reacția organismului uman. Această stare de fapt se corelează cu o serie de elemente ale configurației suprafeței active, a modului de utilizare a terenurilor, a influențelor formelor de relief: câmpia, dealul, muntele, etc.

Din punct de vedere bioclimatic, trei elemente meteorologice și climatice au importanța cea mai mare: temperatura aerului, umezeala aerului și vântul, care asigură starea normală de confort pentru viață. Dacă luăm însă, în considerare și cura naturistă și turismul, atunci, pe lângă aceste elemente mai acționează precipitațiile atmosferice, mai ales prin durata lor, ca și radiația solară, a cărei acțiune complexă este în funcție de tipul de timp (senin, noros sau acoperit) și tipul de radiații(ultraviolete, cu efecte chimice sau infraroșii, cu efecte calorice, de încălzire, etc.).

Tipurile de timp se succed rapid de la o zi la alta ceea ce determină o mare variabilitate a stărilor de confort(favorabile) și inconfort(nefavorabile). Influența acestora depinde și de condițiile geografice locale care pot sau nu ameliora vremea și, prin aceasta, ele acționează asupra stării de confort. Rezultă, deci, că influența condițiilor meteorologice și climatice asupra organismului uman poate fi, atât pozitivă, cât și negativă.

Analizând din punct de vedere climatic condițiile de mediu în care este amplasată localitatea Cornu, se pot constata mai multe aprecieri.

Prin poziția sa în Subcarpații curburii, într-o mică arie depresionară, pe un teren relativ neted (terasa Prahovei), la altitudini de 450 – 500 m, bine delimitată spre est și nord de dealurile care se înalță cu circa 200 m deasupra ei, ca Piscul lui Iordan, Strajiștea și Plaiul Cornului, iar spre vest, Valea Prahovei, localitatea Cornu are o orientare sudică și mai ales vestică. Ea dispune de resurse climatice favorabile. Aici, temperatura medie anuală se racordează în mod normal cu altitudinea; astfel ea variază teritorial între 9°C pe latura de sud și vest a localității, marcând abruptul prahovean din munte în Subcarpați și culoarul văii Câmpinița, de unde scade treptat spre 8,5°C la contactul terasei Cornu cu dealurile limitrofe; de aici mai sus, pe dealurile cele mai înalte de 650–750 m, media anuală coboară până la circa 7°C.

Poziția în amfiteatru a localității și expoziția sudică și sud-vestică favorizează procesele de insolație ziua și scurgerea aerului rece noaptea spre culoarul prahovean și văile afluente. De asemenea, pădurile de foioase prin suprafața lor activă(coronamentul, stratul arbustiv și cel ierbaceu), care îmbracă dealurile din jur, contribuie la moderarea contrastelor termice dintre zi și noapte, menținând temperaturi confortabile, mai ales în sezonul cald, când aceste păduri sunt împodobite cu coronamente bogate.

Barajul natural creat de dealuri creează condiții de adăpost topoclimatic (local), localitatea fiind ferită astfel și de vânturile puternice din est (crivăț), ca și de valurile de aer rece polar sau arctic, care, în anumite situații de timp, acoperă întreaga Câmpie Română. Aici însă, altitudinile de 450-600 m situează Cornu deasupra stratului de aer rece din câmpie, bucurându-se astfel de temperaturi medii lunare mai mari cu 1-2°C, mai ales iarna, fiind ferită de ger.

O astfel de distribuție verticală a temperaturii, care crește cu altitudinea, explică inversiunea de temperatură. Așadar, în timp ce în câmpie, iarna, în condiții de ger, în luna cea mai rece ianuarie, temperatura aerului se menține sub -3…-3,5°C și uneori chiar mai scăzută, cu fenomene de îngheț, polei, ceață și nori, în vatra localității Cornu timpul este senin sau cu nori trecători, temperaturi mai mari, înghețul este puțin intens, iar vizibilitatea mai bună. Astfel, temperatura medie a lunii ianuarie este de -2…-2,5°C în vatra localității, la altitudini de 450-550 m și -2,5…-3°C pe dealurile cele mai înalte din jur, cu altitudini de 600-750 m.

De asemenea, datorită barajului natural al dealurilor care înconjoară depresiunea, atât pe laturile de est și nord, cât pe latura de vest, ninsorile sunt liniștite, iar zăpada se depune relativ uniform, și, deși nu durează prea mult (cel mult 60 de zile), devine o resursă climatică pentru vegetație (asigurând umezeala din sol) dar și pentru practicarea unor sporturi de iarnă pe versanții deluroși limitrofi.

Acest baraj natural al dealurilor, forma de relief depresionară și altitudinea la care este situată localitatea exercită o influență favorabilă și asupra temperaturii din zilele de vară. Astfel, în timp ce în Câmpia Română au loc valuri de călduri fierbinți, cu temperaturi de 35-40°C, în depresiunea Cornu temperaturile sunt diminuate datorită rolului de moderator termic al altitudinii și pădurilor din jur. Pe de altă parte, scurgerile de aer rece de pe versanți și umezeala aerului produsă de plante prin procesele lor de transpirație, contribuie la moderarea contrastelor termice și la întreținerea unor temperaturi confortabile, fără aspecte dăunătoare organismului uman. În consecință, în luna cea mai caldă a anului, iulie, când în câmpia limitrofă, media lunară este de 22-23°C, în aria localității Cornu, aceasta este cu 2 - 4°C mai mică, și anume: 19,5°C pe latura de sus și sud-vest, 19°C pe latura de nord, de unde coboară treptat până la 18,5°C la contactul cu dealurile subcarpatice limitrofe, pentru ca pe cele mai mari înălțimi ale lor, împodobite cu păduri dese, să ajungă la 17°C.

Condiții climaterice favorabile oferă și precipitațiile. Localitatea dispunând de un potențial pluviometric satisfăcător, care asigură cerințele fiziologice ale plantelor și necesarul de apă pentru populație. Într-un an mediu, în regiune cad 750 – 800 l/mp în vatra localității, 825 l/mp spre contactul cu dealurile limitrofe și circa 850 l/mp pe cele mai mari înălțimi subcarpatice din apropiere. Face excepție culoarul prahovean, unde cantitățile de precipitații sunt sub 775 l/mp. Din cantitatea totală de apă căzută, circa 2/3 se produce în sezonul cald iar 1/3 în cel rece, proporție foarte bună, care acoperă necesitățile de sezon.

Localitatea Cornu dispune nu numai de condiții climatice favorabile, dar și de condiții bioclimatice. Principalul factor natural de cură îl constituie aerul curat, nepoluat și puternic ionizat prin aportul pădurilor de foioase bogate în zonă. La acestea se adaugă izvoarele cloro-sodice și sulfuroase cu posibilități de amenajare și exploatare, ca și liniștea deosebită a acestor plaiuri prahovene.

Resursele climatice, bioclimatice și chiar resursele balneoclimatice favorabile, pot fi valorificate de vizitatori și turiști prin tratament, odihnă și drumeții. În sprijinul acestora vin indicii bioclimatici care au menirea de a pune mai bine în evidență gradul de influență a climei asupra organismului uman.

Indicii de temperatură sunt cel mai frecvent folosiți în caracterizarea stărilor de vreme. În literatura de specialitate, o serie de cercetători au stabilit anumite limite în care organismul uman reacționează favorabil la condițiile de temperatură. Pentru regiunile temperate în care se încadrează și România, această limită este de 16°C, care se atinge în lunile de vară și care se suprapune peste curba de nivel de 800 m altitudine, la care confortul bioclimatic este maxim. La altitudini de 450-750 m (în care se include și localitatea Cornu), aceste temperaturi sunt tolerabile, în timp ce, mai sus de 800 m, de unde temperatura începe să scadă și mai jos de 450 m, de unde aceasta începe să crească evident, concomitent cu intensificarea proceselor de insolație, temperatura aerului, prin marea sa variabilitate de la o lună la alta, devine un factor de risc, de stres climatic, pe care nu îl suportă toate organismele (depinde de fondul genetic moștenit, de gradul de adaptabilitate și de antrenament).

Variația temperaturii de la o zi la alta constituie un alt indice bioclimatic de natură termică, care exercită o mare influență asupra organismului uman, prin neacomodarea lui rapidă. În timpul unui an, cele mai mari fluctuații de temperatură de la o zi la alta se constată în lunile de iarnă, când alternanța maselor de aer cald cu cel rece este foarte mare. Se apreciază că variația maximă de la o zi la alta este de peste 3°C în locurile expuse vântului rece și de numai 2°C în cele adăpostite, așa cum este și cazul localității Cornu. Spre deosebire de aceasta, vara, fluctuațiile maselor de aer cu caracteristici termice diferite sunt mult mai mici, iar diferența de la o zi la alta este de circa 1°C. În ariile depresionare subcarpatice, bine adăpostite, situate deasupra stratului de aer rece din câmpie și cu calm atmosferic predominant – cazul comunei Cornu, schimbul de mase de aer este redus, temperaturile mai ridicate, iar stresul produs de acestea asupra organismului uman, mult diminuat. Vara însă, când în Câmpia limitrofă, timpul cu cer senin are o frecvență mai mare, iar procesele de insolație sunt mai intense, clima devine, de asemenea, un factor de stres, prin neadaptarea rapidă a organismului la temperaturile ridicate și prin nesuportarea lor timp îndelungat. În comparație cu aceasta, în depresiunea Cornu, temperaturile sunt mai reduse și, deci, amplitudinile zilnice mai mici, ca urmare a contrastelor termice atenuate dintre zi și noapte, ceea ce reduce mult stresul climatic determinat de variația temperaturii.

Indicii de presiune atmosferică – greutatea cu care atmosfera apasă asupra Pământului, inclusiv asupra organismelor umane, animale și vegetale. „Convențional, s-a stabilit că presiunea cu care apasă aerul asupra unui organism uman de talie medie este de 15 kg forță, presiune care este contrabalasată de cea a aerului din interiorul corpului omenesc, ceea ce face ca organismul uman să o suporte relativ ușor, în condiții normale de climă. Sunt însă cazuri când fluctuațiile rapide ale maselor de aer cald sau rece, care se înlocuiesc unele pe altele. În asemenea cazuri, presiunea externă, exercitată de aerul atmosferic nu se echilibrează cu cea internă produsă de aerul din interiorul organismului, fapt care generează apariția riscului unor boli de acomodare”.

Se știe că presiunea atmosferică variază în funcție de altitudine, configurația terenului și temperatura aerului. Cu creșterea altitudinii, aerul se rarefiază, ceea ce provoacă scăderea presiunii. De exemplu, s-a stabilit că pentru latitudinile temperate, în care se află și România, la nivelul mării presiunea(0 m altitudine), presiunea medie este egală cu 760 mm coloană de mercur; în regiunile de câmpie, aceasta scade la circa 740, 730 mm, iar la altitudinile suvcarpatice de 450/500 m (unde se află și localitatea Cornu) coboară până la 713 mm. De aici mai sus, scăderea presiunii este mult mai mare, ajungând la Predeal la 670 mm iar la vârful Omu, până la circa 590 mm coloană de mercur. În aceste condiții, scăderea presiunii creează tulburări organice și accidente provocate de răul de munte, sau boala de înălțime care se manifestă, în special, prin lipsa de oxigen. Rarefierea oxigenului poate provoca dureri de cap, astenie musculară, însoțite de modificări respiratorii, cardiovasculare și sangvine. Răul de munte se simte de la altitudinea de 1500 m în sus, astfel că, dealurile subcarpatice se înscriu în etajul altitudinal cu cele mai avantajoase condiții bioclimatice și din acest punct de vedere. În cazul localității Cornu, variațiile de presiune sunt neînsemnate, fiind ușor tolerate de organismul uman, ceea ce contribuie la starea generală de confort climatic.

În concluzie, analiza indicilor și a factorilor bioclimatici a pus în evidență faptul că localitatea Cornu se află în regiunea subcarpatică caracterizată prin cele mai mici valori ale acestora, unde clima este mai puțin solicitantă și relaxantă sub aspect bioclimatic. Aceasta este lipsită de contrastele termice din câmpie, ca și de umezeala mare de la munte. Se impune prin valori moderate de temperatură, umezeală, precipitații, prin frecvența mică a vânturilor și adăpost topoclimatic foarte bun.

În general, clima este „de cruțare, sedativ-indiferentă (liniștitoare, calmantă), cu o solicitare neurovegetativă și endocrină slabă, favorabilă pentru odihnă, tratamente naturiste și turism. Aici pot fi tratați bolnavii cu rezerve funcționale epuizante, convalescenții, hiperactivii, persoanele cu vârsta înaintată. De asemenea, pot beneficia de cură naturistă, drumeții și sporturi de iarnă toate persoanele dornice de schimbarea decorului și a activităților cotidiene.

VI.Istoria

1. CELE MAI VECHI REPERE - EPOCA STRĂVECHE ȘI VECHE

Cornu – sat cu vechi și trainice rădăcini ancorate în istorie, cu un trecut revelator de muncă, cu un prezent activ, tonic, şi-a reunit în cadrul unui interesant muzeu, dovezile îndelungatei sale civilizaţii materiale şi spirituale. „Muzeul este o oglindă ... un hronic al satului, o pagină de istorie vie, care reconstituie viața comunității din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Colecţiile muzeului cuprind hrisoave şi urice, scrise cu litere chirilice şi latine, care se referă mai ales, la legiuirile privind pământul, daniile, vânzările, preocupările oamenilor”.

Desigur, vechimea atestată de documentele scrise nu corespunde nici pe departe vechimii reale a aşezării, care se pierde, aşa cum e cazul multor aşezări ale ţării, în ceaţa istoriei. În ce priveşte satul Cornu, dovada că este aşa o reprezintă secţia de istorie veche a muzeului, care cuprinde numeroase piese, vestigii din epoca bronzului (2500 – 2000/1800 î.H), cum sunt fragmentele de ceramică dacică din secolul III î.H. până în secolul II d.H.: cărămizi, pietre de râşniţă, oale de pământ ars şi diverse unelte de muncă din epoca bronzului şi a fierului. Istoria Cornului începe deci, în epoca neolitică, pe la anul 3000 î.H., lucru atestat de uneltele de piatră şi bronz. Era vremea când oamenii locului începeau să aprecieze frumosul; ceramica rămasă de la ei, uneltele din lemn, bronz şi fier au o neasemuită frumuseţe.

Oamenii Cornului merită din plin atenţia specialiştilor, ca locuitori ai unei ţări latine într-o mare a slavilor, ca transmiţători ai culturii autohtone şi romane, membri ai unuia dintre cele mai remarcabile state aborigene ale antichităţii, ca beneficiari ai unui teritoriu aparţinând dacilor liberi, păstrători ai unui amestec de cultură autohtonă şi clasică, după retragerea romanilor. Sunt semne certe că viaţa a continuat şi aici fără întrerupere, într-o permanentă confruntare cu neprevăzutul, cu asprimea vremilor, că oamenii s-au înrădăcinat adânc în pământul pe care l-au sfinţit prin munca şi truda lor.

Altă secţie a muzeului recompune sugestiv ocupaţiile localnicilor din timpurile străvechi până azi. Sunt expuse obiecte care amintesc de morile existente în secolul al XV-lea, pe apele Prahovei şi Câmpiniţei. Pentru agricultură, atâta cât se putea face pe aceste locuri submontane, stau mărturie, printre altele, unelte ca brăzdarul de plug, securile, sapele şi furcile din lemn şi fier, greblele, tiocurile şi coasele. Industria casnică de tors, ţesut, brodat, este bogat reprezentată prin uneltele specifice ţesutului, cât şi prin produsele expuse într-o altă încăpere a muzeului. Impresionează, îndeosebi, iile, fotele, ştergarele care se constituie în imagini ale talentului şi harului artistic ale cornenilor de demult, o veritabilă expoziţie de artă populară ce epatează prin bogăţia imaginaţiei, prin alegerea deosebită a culorilor, cât şi prin discreţia şi varietatea liniilor. Pasiunea brodatului dăinuie şi astăzi în Cornu; multe femei ţes pânza de borangic, brodează ii sau alte produse de mare frumuseţe, care iau calea exportului, făcând cunoscută lumii patima pentru frumos, vocaţia artistică înnăscută, coborâtoare din moşi-strămoşi.

Muzeul satului găzduieşte şi o bogată colecţie de uz casnic. Ceramică, lăzile de zestre, putineiele, ploştile, toate lucrate de mâini meştere sau colecţia de furci de tors, daracul pentru lână – toate alcătuiesc o podoabă a muzeului, căci oamenii din Cornu au fost dintotdeauna receptivi la înnoiri şi au asimilat, selectiv, forme ale civilizaţiei materiale şi spirituale corespunzătoare dorinţei lor de mai bine, de a fi în rândul lumii, fără să renunţe la valorile morale şi artistice acumulate şi transmise din generaţie în generaţie.

De un mare interes sunt şi fotografiile şi documentele scrise ale muzeului, care constituie un fel de hronic ilustrat al vieţii oamenilor de aici, care te îndeamnă să cunoşti mai îndeaproape rădăcinile înfipte în adâncul istoriei precum şi viaţa celor din prezent a celor care locuiesc pe mirificile plaiuri ale comunei cu un nume atât de frumos.

Izvor de farmec natural şi păstrătoare a unor vechi tradiţii, terasa pe care s-a înfiripat satul Cornu a fost o autentică cetate, străjuită de trei porţi (care odinioară erau înguste şi greu de trecut):

  • prin Cornu de Sus, la nord-vest, pe Valea Prahovei,
  • prin Cornu de Jos, la sud, spre Ploieşti,
  • prin Şotrile, Secăria, Trăisteni, prin pasul Predeluş la est şi nord-est.

Mărturiile arheologice scoase la iveală în urma unor săpături efectuate pe malurile pârâurilor Valea-Rea, Baliţă şi Câmpinița ne spun că această vatră a fost locuită de om din vechi timpuri. Uneltele de muncă ale omului primitiv, găsite pe aria comunei, atestă prezenţa lui aici. Cum trebuie să fi arătat satul în acele vremuri, e greu de imaginat. Însă cadrul natural în interiorul căruia, din vremuri îndepărtate, oamenii şi-au dus viaţa lor simplă, se leagă strâns de relieful blând, cu primitoare spaţii. Legăturile dintre om şi formele reliefului există, de bună seamă, de când omul primitiv se adăpostea prin scorburi şi tufişuri, prin grote şi în alte locuri. Ca vânător prin pădurile din apropiere, ca pescar în apele de deal şi de munte, ca agricultor şi crescător de animale, omul acestor locuri s-a integrat activ, adaptându-şi cu tot mai multă iscusinţă locuinţa şi îmbrăcămintea.

Cornu a fost întotdeauna un sat prosper, cu apă suficientă şi gustoasă, cu sol fertil, având lemn şi piatră din belşug. Plasat la o răspântie de drumuri şi poteci, între râuri ce coboară năvalnice din munţi, satul, deşi avea comunicaţii greoaie, era, în acelaşi timp bine apărat de dealuri şi de apele ce-l străbat la est şi vest, aşa încât a reuşit să scape de atenţia triburilor migratoare. El a fost vatra unui singur trib, a unei comunităţi de familie închisă, mică, ai cărei membri erau înzestraţi, cum atestă uneltele lor de muncă şi fragmentele de ceramică, cu o puternică originalitate şi un rafinat simţ artistic. Ca pretutindeni, şi la Cornu, cultura neolitică a avut un caracter revoluţionar, întrucât a marcat trecerea de la o existenţă sedentară, de la sălbăticie la civilizaţie, când localnicii au început să aprecieze şi să creeze frumosul.

Aici, în umbra Bucegilor şi a Gârbovei, pe podurile şi terasele râului (Prahova), pe culmile dealurilor s-au înfiripat, cu multe veacuri în urmă, aşezări omeneşti, sate şi oraşe, însemnate centre industriale şi de cultură, staţiuni climatice, oaze de sănătate şi odihnă. Aici, pe malurile râului ce coboară năvalnic printre munţi şi dealuri, potolindu-şi furia doar în câmpie, te încearcă emoţia întâlnirii sau reîntâlnirii cu locuri mustind de istorie, animate de amintirea olăcarilor, surugiilor, chirigiilor, a negustorilor, dar mai ales a ciobanilor bârseni, care cutreierau păienjenişul potecilor de plai şi drumul de pe Valea Prahovei.

 Prin aceste locuri, pe păşunile cu iarbă grasă şi gustoasă, pasul mărunt al turmelor de oi, al dulăilor şi al ciobanilor, a bătătorit mai întâi potecile, apoi drumul îngust, trecând prin întunecimea codrilor de pe malurile şerpuite ale Prahovei spre Breaza, Câmpina, Filipeştii de Târg, Gherghiţa şi mai departe, până dincolo de bălţile şi lunca Dunării. Motiv pentru care, veacuri de-a rândul, acestei căi ai transhumanţei i s-a spus „Drumul oilor” şi „Drumul mocanilor”. Când la poalele Postăvarului, pe latura sudică a Ţării Bârsei, Braşovul devenea un centru meşteşugăresc şi comercial căutat, i s-a mai zis „Drumul Braşovului”. Când pe drumul Prahovei se aducea untul, i s-a zis „Drumul untului”. Vechimea acestui drum(DN1) este mare. O atestă vestigiile arheologice, descoperite la Sinaia şi Predeal, datând între anii 1800 – 800 î.e.n. Depozitul de bronz de la Sinaia reprezintă un vestigiu antic ce atestă prezenţa omului în zona montană a Drumului Prahovei. Arheologii consideră că acest depozit a aparţinut unui trib de păstori proto-trac indicând existenţa unei căi pastorale foarte vechi, de-a lungul Văii Prahova. Depozitele dovedesc folosirea de către păstori a păşunilor din munţi iar stânele au constituit, vreme îndelungată, singurele aşezări omeneşti din munţii Bucegi şi Gârbova.

În epoca fierului, societatea omenească de pe teritoriul prahovean a continuat să se dezvolte. S-a desfăşurat un proces de extindere a aşezărilor vechi, paleolitice şi neolitice, paralel cu apariţia altora noi. S-a generalizat utilizarea uneltelor şi a obiectelor din fier iar tehnica prelucrării metalelor a revoluţionat evoluţia societăţii omeneşti. Dovezi certe sunt fierul de lance de la Tinosu, secera găsită în malul Dâmbului la Ploieşti, fibula de tip provincial roman (sec. I. e.n.), cuţitaşe, vârfuri de lance şi săgeţi, cuie, fragmente de scoabe, etc. Locuitorii satelor aveau ca principală sursă de trai, agricultura. Boabele de grâu şi mei găsite cât şi fragmentele de râşniţe şi piesele de plug sunt indicii sigure în acest sens. Surprinzătoare poate părea, pentru acea vreme, cunoaşterea ţiţeiului, fapt atestat de urna funerară găsită într-un mormânt din secolul al III-lea, la Târgşoru Vechi, care conţinea şi boabe de bitum.

Monedele dacice, adriatice şi romane descoperite la Ţintea, Râfov, Valea Călugărească, Chiţorani, confirmă o viaţă comercială activă, semn că negustorii acelor vremi cutreierau Valea Prahovei şi întreţineau relaţii cu locurile învecinate.

Înflorirea culturii geto-dacice este confirmată şi de existenţa unor fortificaţii precum cele de la Tinosu, Câmpina şi Breaza, distruse în anii războaielor daco-romane (101-102; 105-106).

Convieţuirea daco-romană a dus la contopirea celor două culturi şi a generat o evidentă prosperitate economică. Influenţa romană, foarte puternică, este reflectată în vestigiile din secolele II-V, reprezentate printr-un nou tip de unelte agricole şi de uz casnic din ceramică, alături de cele geto-dace, tradiţionale, descoperite în mai multe zone ale Văii Prahova.

În perioada migraţiei „popoarelor barbare”, populaţia daco-romană a rămas pe loc. Obştile săteşti au dăinuit, îmbinând îndeletnicirile lor tradiţionale : agricultura, creşterea vitelor, meşteşugurile.

2. DE LA EVUL MEDIU LA EPOCA MODERNĂ

 După desăvârşirea procesului de formare a poporului român şi de cristalizare a societăţii feudale, în secolele IX-X, s-au semnalat, aşa cum atestă şi săpăturile arheologice, dar mai ales izvoarele narative, numeroase comunităţi rurale – obştile săteşti – aşezate pe văile râurilor şi ale afluenţilor acestora, cât şi în locuri adăpostite din Subcarpaţi. Între acestea, retras în nord-vestul judeţului Prahova, satul Cornu s-a înfiripat pe sub dealuri, la răscrucea unor drumuri importante de comunicaţie cum este cel al Braşovului, pe Valea Prahovei şi Predeluş, pe Doftana.

Satul a avut un rol politic minor, însă a constituit un centru bisericesc prestigios, cu urmări fericite pentru dezvoltarea culturală, în primul rând a şcolii, dar mai ales în ce priveşte continuitatea în aceste locuri a unor tradiţii culturale neîntrerupte de-a lungul vremurilor. Nu este uşor de reconstituit din izvoarele scrise viaţa cotidiană a cornenilor, dinainte de secolele XV-XVI. Mai mult decât probabil, Cornu a fost în aceea epocă un sat mic, neînsemnat. Oamenii acestor locuri de la poalele Bucegilor şi Gârbovei au putut să-şi agonisească cele necesare traiului, arând şi semănând, plantând pomi fructiferi şi viţă de vie, crescând turme de oi şi vite cornute. Îşi aduceau de prin apropiere lemne de foc, şi lemne de construcţie pentru locuinţe, îşi procurau sarea necesară gospodăriei şi piatra pentru fântâni, pivniţe şi întărituri. Mai toate erau la distanţe mici unele de altele, oferindu-le şi alte resurse naturale reunite pe o arie restrânsă. Dacă pentru vremurile străvechi, puţinele locuri de arătură scăldate de râul Prahova şi afluenţii săi erau îndestulătoare, cu timpul, pe măsura intensificării vieţii economice şi a sporirii numărului populaţiei, s-a trecut la folosirea unor resurse naturale şi produse din zonele învecinate. Din munţi, localnicii îşi aduceau lemnul răşinoaselor, drept, fără noduri, uşor de prelucrat, folosit pentru grinzi şi scânduri, pentru şindrile, dogărie şi piatra de calcar pe care o ardeau în gropi ca să facă var. Tot din munţi coborau păstorii cu turmele de oi la iernat, aducând brânză şi lână. Din câmpia Ploieştilor, cornenii îşi procurau cerealele.

Şi aici, ca şi în alte locuri din ţară, s-au păstrat până în timpuri recente, forme străvechi de proprietate devălmaşă, care constituie o mărturie a modului în care se desfăşura în trecutul îndepărtat viaţa populaţiei autohtone. Ea presupunea stăpânirea în comun de către obştea sătească a părţilor „din câmp, din pădure şi din ape”, pe întreg hotarul satului, după o formulă aproape stereotipă în documentele vremii. Doar casa şi curtea din jur, locurile de arat şi îngrăditurile pentru fâneaţă din păşunea sătească reprezentau proprietate individuală. Stăpânirea devălmaşă a pământului este atestată şi prin aceea că, în perioada destrămării acesteia, când se făceau unele vânzări ale delniţelor, în actele de vânzare se menţiona că delniţa celui care vindea nu a fost delimitată, cu precizarea că vânzătorul înstrăinează „partea lui cât se va alege”. În limbajul de atunci nu erau „alese” şi copărtaşii stăpâneau pământul în devălmăşie. Numai terenul arabil se lucra pe locuri individuale şi putea fi chiar moştenit în familie. Documente păstrate din acele vremuri reflectă sensul devălmăşiei. Astfel, hrisovul din 27 iulie 1586 confirmă „...Am dat domnia mea înscrisul domniei mele ... lui Necoară grămăticul şi feciorilor lui câţi Dumnezeu îi va da, ca să aibă a ţinea moşia Cornu, partea lui Lepădat toată şi partea Stoicăi toată cât s-ar alege şi ar avea din câmp din apă din pădure şi dă pretutindenea dă peste tot hotarul...”.

Un interes deosebit îl reprezintă şi documentul din 2 martie 1636, în care se spune: „ Matei Voievod înăreşte mănăstirii Mislea şi egumenului Zosim, goştina din codru  de pe moşia mănăstirii de la sat Cornu .... din toate care cum va fi ocina lui, măcar fie boieriu Auraş au Călăraşi din apa Câmpiniţii alăturea cu Vârghiile lui Bucşe, până în capul Muscelului: şi s-au pus şi piatră: stânjeni 260. Şi iar s-au mai tras la mijlocul moşiei din apa Câmpiniţii până în vârful Muscelului despre sat unde trece den curmeziş şi s-au pus piatră: stânjeni 264. Şi iar s-au mai tras la cap hotar dăspre Prahova din apa Câmpiniţii până în Vâlcelele cele mai mici dăspre sat şi s-au pus piatra care face în latul moşii, stânjeni 264. În lungul moşii merge din Vâlcelele cele mici de lângă sat pe matca apei Câmpiniţii în sus până în capul Muscelului, în Vârghiile lui Bucşe care să loveşte în susul moşei cu moşia Câmpiniţii. Şi iar să mai aibă a ţinea mănăstirea Mislea o delniţă de danie de la Toma care merge pe apa Prahovei: stânjeni 14 cu vad de pivă înfundată să o ţie în moşia moşnenilor şi un loc de cârciumă să ţie mănăstirea Mislea în gura Baliţii, în drumul Braşovului, spre apa Prahovei, stânjeni 12. Şi iară să aibă a ţinea mănăstirea danie în siliştea satului, stânjeni 20 cu pometul lor, pentru 4 delniţe ce a avut mănăstirea danie şi s-a învoit cu moşnenii şi i-au dat tot într-un loc unde s-au pus şi pietre. Iar moşnenii din Cornu să aibă a ţinea părţile lor de moşie, din pietrele Moţu mănăstirii Mislei în sus, în lungul moşiei până în hotarul Comarnicului şi în lat albia Prahovei cu vaduri de moară şi de pivă cum spânzura peste Muscel până în apa Câmpiniţii. Şi drept aceia am dat cartea către sfinţiile sale părintelui egumen Chiriati al sfintei mănăstiri Mislea, ca de acum înainte să aibă a-şi stăpâni  această moşie din Cornu de cum s-au pus semnile şi pietrile precum mai sus scrie de către moşnenii din Cornu cu bună pace pentru că aşa am ales cu dreptate după bunile şi drepţile scrisori şi zapise ce au avut aceste scrise”.

Treptat, obştea cornenilor va avea un sistem precis de stăpânire a pământului care îmbină forma colectivă cu cea individuală. Ea se compunea, aşa cum rezultă din documentul de mai sus, din vatra satului, pe care erau grupate casele sătenilor şi câmpul de cultură compus din loturile lor, care se numeau delniţe. Hrisovul amintit mai sus este, în acelaşi timp, o hotărnicie a moşiei Cornu situată între apele Prahova, Câmpiniţa, Baliţa, dealurile spre Comarnic, dealurile Muscelului (spre Şotrile) şi drumul Braşovului (în prezent DN1).

Cele mai alese şi mai interesante mărturii asupra trecutului acestui sat datează din perioada feudalismului timpuriu şi, cu precădere, din epoca constituirii şi consolidării statelor româneşti.  De altfel este de remarcat că prima atestare documentară a satului Cornu datează tocmai de la începutul secolului al XVI-lea,  într-un document emis de domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521).  Este vorba de hrisovul din 23 iulie 1514 care aminteşte moşia Cornu într-un context deosebit de grăitor pentru situaţia satului şi raporturile socio-economice care stăpâneau pe atunci societatea noastră: „...Din mila lui Dumnezeu, Io Basarab voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul lui Basarab voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei mănăstiri a domniei mele de la Snagov şi sfintei mănăstiri de la Glavacioc, ca să le fie loc de chilie la Cornu pe Prahova, pe ocina lui Dragomir Pântei, pentru că a venit înaintea domniei mele Dragomir Pântei cu fiii săi Neag şi Vladul, de au dat acel loc sfintelor mănăstiri...”.

După această dată, numărul documentelor referitoare la satul Cornu sporeşte, oferindu-ne informaţii şi sugestii pentru a înţelege şi a urmări evoluţia obştei săteşti în acest răstimp istoric. Ele atestă existenţa în Cornu a unei obşti în forma ei cunoscută şi din alte locuri, având în frunte Sfatul oamenilor buni şi bătrâni. Obştea era principala formă de organizare pe care a îmbrăcat-o odinioară viaţa locuitorilor din Cornu – agricultori, păstori, pietrari, dogari, iar mai apoi chirigii şi zidari. Ea a dăinuit vreme îndelungată şi a traversat etape de dezvoltare. Ca peste tot, apariţia ei s-a datorat destrămării relaţiilor gentilice şi naşterii celor feudale. Astfel, germenii proprietăţii private şi contradicţiile din sânul societăţii gentilice slăbind, au dus treptat la înlocuirea legăturilor de rudenie cu principiul vecinătăţii şi al teritoriului comun. Era perioada când întreaga gospodărie a membrilor trecea treptat în proprietate privată. Numai păşunea, apele şi pădurea continuau a fi comune.

 La rândul ei, autoconducerea a jucat un rol însemnat în cadrul obştii săteşti. Obştea avea obligaţia să-i urmărească pe răufăcători, să-i oblige să plătească amenzi pentru delictele săvârşite pe teritoriul său. Era instituţia care aducea importante avantaje membrilor comunităţii. Instituţie sătească veche, obştea a constituit un element trainic pentru unitatea şi apărarea membrilor săi, care, aşa cum am menţionat, stăpâneau în devălmăşie izlazurile, pădurile şi apele.

 Colectivitatea sătească se considera ca făcând parte  dintr-o mare şi puternică familie. Nunta, botezul, înmormântarea şi întrajutorarea la unele munci, ca de pildă, înălţarea caselor, aratul, culesul, cositul, torsul lânii şi ţesutul, erau tot atâtea prilejuri de adunare, conducere şi participare a tuturor sătenilor.

Documentul din 4 iunie 1581, prin care domnul Ţării Româneşti, Mihnea Voievod (1581-1591) întărea lui Udrişte banul şi jupânului Staicul poestelnic, stăpânirea peste satul Comarnic, ne arată clar cum călugării de la mănăstirea Mislea şi megieşii din Cornu, anume Mircea Albul, Stănciucul şi Vlad cu ceata lor, s-au dus la judecată, la Divanul Ţării Româneşti, pentru hotarul moşiei lor. Umblând pe la mai mulţi bătrâni, era firesc să existe şi aici mai multe grupuri familiale, neamuri curgătoare sau cete. Urmaşii unui moş – moşnenii – aveau un conducător al cetei lor.

Deseori, cetaşii din Cornu se luptau pentru pământ, care era râvnit şi de comărniceni. Spre mâhnirea lor, la judecata în faţa Divanului Ţării Româneşti, în ziua de 4 iunie 1581, cornenii pierd în faţa comărnicenilor: „... pâra acestor mai sus zişi megiaşi şi mănăstirea Mislea, cum că au să ia din moşia Comarnicu, mai mult decât au fost ţinut mai dinainte vreme şi să le ia curăturile lor. Drept aceea, domnia mea am căutat şi am judecat, după dreptate şi după lege şi cu toţi cinstiţii boierii domnii mele. Şi am dat domnia mea megieşilor de la Cornu şi călugărilor de la Mislea, lege doisprezece boieri, ca să jure, cum să treacă hotarele cele vechi cum au zis ei cu acei doisprezece boieri şi atuncea să ia mai mult dintru această mai sus zisă moşie.  Deci megiaşii de la Cornu şi călugării de la Mislea n-au putut să se apuce de lege nicicum, ci au rămas megieşii ce s-au zis mai sus şi călugării de la Mislea dă lege dinaintea domniei mele. Drept aceea am dat şi domnia mea boierilor domniei mele, lui Udrişte banul şi lui Staicul postelnic, ca să le fie satul Comarnicul ... moşie ohabnică, lor şi feciorilor lor, ... dă nimeni să nu să clintească, după zisa domnii mele...”.

Prezenţa mai multor grupe familiale rezultă şi din conţinutul unei alte categorii de documente, în care nu este utilizat termenul de ceată, însă e vorba de mai mulţi coproprietari.

Adâncindu-se tot mai mult principiul stăpânirii individuale, procesul de dezagregare a obştii devine tot mai vizibil. Destrămarea ei se vădeşte şi în faptul că este încălcat sistemul stăpânirii în devălmăşie, vânzându-se delniţele din vatra satului unor persoane din afara obştii. Pătrunzând în sânul acesteia, la început cu o delniţă, feudalii vor acapara treptat tot pământul ei. Astfel de procedee au fost folosite în tot cursul secolului al XVII-lea şi al celui următor. Înstrăinarea delniţelor însemna de fapt cotropirea obştilor. Pământul obştii satului de pe terasă a ajuns să fie vândut în funii, delniţe şi stânjeni, ceea ce a dus la destrămarea şi aservirea ei în totalitate şi la transformarea membrilor ei din oameni liberi în dependenţi. Cercetând hrisoavele de danie, de confirmare şi de întărire a stăpânirii asupra delniţelor şi a funiilor care se afă în muzeul satului, constatăm că beneficiarii lor erau domnitori, boieri, moşneni sau alte persoane ca, de pildă, călugări şi Necoară grămăticul. Chiar din documentul care atestă existenţa obştei satului Cornu – hrisovul din 23 iulie 1914 al lui Neagoe Basarab citat – reiese că mănăstirile Snagov şi Glavacioc au primit loc de chilie la Cornu pe Prahova, pe ocina lui Dragomir Pântei, pentru că „ a venit înaintea domniei mele Dragomir Pântei cu fiii săi Neag şi Vladul de au dat acel loc sfintelor mănăstiri, ce sunt scrise mai sus...” Dintr-un alt hrisov al aceluiaşi domnitor Neagoe Basarab, din 6 august 1520, aflăm că acesta întărea stăpânirea mănăstirii Snagov: „Dat-am domnia mea această poruncă sfintei mănăstiri ce se numeşte Sangovul şi cinstitului chir Vasile şi cu fraţii noştri ce vor lăcui în sfânta mănăstire ca să fie lor moşie la Cornu,..”. Dacă stăpânirea lui Dragomir Pântei sau Pântece, cum apare în alte acte, şi a fiilor săi asupra unor ocini în Cornu nu lasă nici o urmă de îndoială, istoria de atunci a satului  rămâne tăinuită în faldurile înşelătoare ale vremii. Unele documente ne spun că în acele vremuri mai stăpâneau ocini în Cornu şi boierii Mărgineni, care aveau moşii pe valea de jos a Proviţei, în satul Drăghiceşti unde se află mănăstirea Mărgineni, ctitoria marelui vornic Drăghici Mărgineanu, unul dintre cele mai strălucite  monumente ecleziastice din ţară la vremea aceea. Este locul unde au existat din timpuri străvechi, poate din vremurile întemeierii Ţării Româneşti, curţile acestei mari şi puternice familii boiereşti. Vintilă Mărgineanu, cel dintâi din stirpea lor, era cunoscut încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. Unuia dintre urmaşii săi (toţi membri ai sfatului domnesc şi mari dregători) Neagoe Drăghici, printr-un document  din 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr(1510-1512), îi întărea stăpânirea asupra unor moşii, bălţi, mori, păduri, munţi, turme şi stâni, cele mai multe plasate în Valea Prahovei, între ele    numărându-se şi ocini la Cornu. Din aceeaşi familie făcea parte  şi marele vornic Drăghici Mărgineanu. Întrucât fiii spătarului Drăghici au murit fără a avea urmaşi, partea de moşie a acestuia, între care şi ocini la Cornu, a trecut în stăpânirea lui Udrişte, vistier care a răposat la 1548. Au rămas stăpâni ai satelor Breaza, Comarnic şi pe ocini la Cornu, fiii săi, banul Udrişte şi Drăghici, spătar. Ultimul descendent al boierilor Mărgineni, marele ban Udrişte, nu a avut băieţi, ci numai o fată Elina, care, prin căsătoria cu Radu Şerban basarab, a devenit doamna ţării, aducându-i drept zestre soţului său, printre multe altele, şi ocini la Cornu. Cu toată lipsa de detalii a documentelor, ele ne îngăduie totuşi să aflăm că, în anul 1581, erau şi alţi megieşi stăpâni de ocini în Cornu, anume Mircea şi Albu, Stănciucul şi Vlad cu ceata lor. Termenul de medieş denumea categoria sătenilor cu pământ, oameni liberi, legaţi de obşte – megieşii de ocol, megieşii din jos şi din sus, megieşii buni şi bătrâni.

Obiceiul pământului (lege nescrisă) reglementa relaţiile dintre săteni, implicit sub raportul stăpânirii pământului. Orice problemă legată de proprietatea funciară, cum erau moştenirile, înstrăinările şi hotărniciile, trebuiau aduse la cunoştinţa obştii sau, folosind limbajul vremii, trebuia să aibă loc cu ştirea megieşilor. Când era vorba de vânzarea delniţelor aflate în hotarul obştii, cumpărătorul trebuia să aibă învoirea rudelor vânzătorului şi a megieşilor. Rudele vânzătorului aveau prioritate faţă de vecinii de proprietate, numiţi în documentele Cornului megieşii de sus şi de jos, nelipsiţi de la orice înstrăinare a delniţelor. Vânzările ce s-au făcut în secolele XVI-XVII însemnau de fapt, cotropirea şi destrămarea obştii cornenilor de odinioară. Înstrăinarea lor a fost determinată de cauze diferite: cotropirea cu sila, imposibilitatea de a plăti birul, foametea, împrumutul unor sume de bani, daniile celor bătrâni către mănăstirea Mislea, în schimbul iertării şi pomenirii lor veşnice.

Un hrisov al voievodului Mihnea Turcitul(1585-1591) dat în ziua de 27 iunie 1587 arată modul în care s-a făcut o vânzare importantă către un alt localnic pe nume Necoară grămăticul: „ Dă domnia mea, zice documentul, această poruncă a domniei mele, slugii domniei mele, lui Necoară grămăticul şi feciorilor lui, câţi Dumnezeu îi va da, ca să aibă a ţinea moşie în Cornu, partea lui Lepădat toată, şi partea Stoicăi toată, câtă s-ar alege şi s-ar afla, din câmp din apă şi din pădure şi de pretutindenea, de preste tot hotarul, pentru că au cumpărat Necoară grămătic de la Lepădat şi de la Stoica, drept 1600 aspri gata. Iar apoi aşa să se ştie, că au fost cumpărat aceste mai sus zise părţi de moşie de un grec din Gherghiţa; anume Tudor, drept aceşti bani mai sus scrişi. Şi ar fi întors Necoară grămătic banii lui Tudor grecul, toţi înapoi, până la un ban, pentru că au fost mai volnic Necoară grămătic să cumpere aceste părţi de moşie, fiindu-i Lepădat şi Stoica nepoţi de frate şi fiind aceea moşie din funia lor. Şi iar să fie slugii domnii mele Nicoară grămătic moşie în Cornu, partea lui Drăgan toată şi partea lui Bogdan toată, câtă se va afla, din câmp şi din apă şi de preste tot hotarul, pentru că au cumpărat Necoară grămătic de la Drăgan şi de la muierea lui Bogdan, anume Dobra, de la fiu-său, Radu, drept aspri gata 700. Şi iar au cumpărat Necoară grămătic 3 locuri de la Stan drept aspri 60 gata. Şi iar să fie lui necoară grămătic moşie în Cornu din partea lui, jumătate câtă au fost vândută lui Stan toată, oricâtă s-ar alege toată pentru că au întors Necoară grămătic banii lui Stan înapoi. Şi au cumpărat a doua oară Necoară grămăticul de la Stan aceea parte de moşie, drept 400 asprii gata. Şi au vândul aceşti mai sus zişi oameni de a lor bună voie şi cu ştirea tuturor megieşilor din sus şi din jos şi dinaintea domnii mele. Pentru aceea am dat şi domnia mea lui Necoară grămătic, ca să-i fie lui moşie ohabnică, lui şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimenea mutată, după porunca domniei mele..”.

Din aceste documente ne dăm seama că obştea a avut rădăcini puternice, o mare tărie şi o statornică rezistenţă la presiunile exterioare. Legile istoriei au fost însă mai puternice. Iată de pildă, hrisovul datat 15 mai 1615, care confirmă că jumătate din satul Cornu a fost cumpărat de Radu voievod şi dăruit mănăstirii Mislea: Io Radu Voievod, nepotul bătrânului şi preabunului domn a toată Ţara Românească, port eu cu credinţă bună în vremile mele cele trecute spre sfinte biserici dumnezeieşti cele rădicate şi înfrumuseţate de împăraţi şi de domni credincioşi... pentru aceea şi domnia mea am dăruit acest hrisov cu bun chip a domnii mele sfintei şi dumnezeieşti mănăstirii ce se chiamă Mislea... şi călugărilor care vor fi lăcuitori în sfântul lăcaş acesta: cum ca să fie satul Cornu jumătate de peste tot hotarul cu rumânii pentru că au fost cumpărat dă răposatul Radu Voievod acest sat .... Drept bani a primit 9000. Şi iară să fie sfintei mănăstiri Mislea ocină în Cornu partea călugărului Hariton jumătate dă preste tot hotarul...

Posibilitatea de a pătrunde mai adânc în viaţa de demult a obştii satului Cornu şi de a înţelege mai bine simţămintele oamenilor care au trăit în acele vremuri îndepărtate, ne-o oferă şi un alt document emis de cancelaria statului feudal Ţara Românească, în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu(1688-1714) în ziua de 15 martie 1713. În aceea perioadă erau mai frecvente vânzările de funii din moşia Cornu, mai ales mănăstirii Mislea. Ajunşi la mare nevoie, Stane şi Craia şi cu Lazăru din Cornu se văd şi ei siliţi să-şi înstrăineze pământul. Documentul consemnează : „Zapisul dat la mâna sfinţiei sale părintelui egumen Hrisante de la sfînta mănăstire Mislea, ca să fie de mare credinţă că i-am vândut partea noastră de moşie din Cornu, care moşie iaste pe lângă moşia mănăstirii, la vălceaua lui Mareianu: la Piscul Ulmului din sud de Aninişu. Şi am vândut pentru bani gata taleri 3 ca să fie sfinţiei sale moşie stătătoare în veci pentru că noi am întrebat pe toţi moşnenii de la Cornu şi mic şi mare ca să o cumpere şi ei toţi au vrut pă părintele Hrisante că are moşie lângă noi, aşa că am mers la sfinţia sa şi ne-au dat aceşti bani toţi gata şi noi i-am făcut această scrisoare la mâna sfinţiei sale că de se va mai scula cineva din fraţii noştri au din săteni, să facă părintelui vreo gâlceavă să fie închinaţi judecăţii. Pentru că noi ne-am rugat la sfinţia sa cu mare rugăminte de ne-a dat aceşti bani la mare nevoia noastră...”

Funia ca şi delniţele ce se vindeau reprezentau toate feluri de pământuri: căminul din vatra satului (Aninişul se află chiar în zona centrală a comunei), ogorul, izlazul şi pădurea. Stăpânirea în cadrul funiilor era deasemenea devălmaşă, dar sărăcia şi datoriile au determinat pe tot mai mulţi săteni să recurgă la vânzarea pământului lor. Mărturiile sunt grăitoare pentru starea de atunci a ţărănimii. Stane lui Bordea cu femeia lui, Ioana Stane din Cornu au vândut în ziua de 15 martie 1718 toată partea lor de moşie din Cornu:”sfinţiei sale părintelui ageumenu Kir Hrisant ot sfânta mănăstire Mislea” şi zapisul continuă, Stane Bordea explicând motivul vânzării: „...fiind noi sfinţiei sale datori nişte bani, taleri 45 şi neavând bani, dăm toată partea mea de moşie din Cornu câtă s-ar afla, afară de partea nepoţilor mei, anume Petru care am avut eu jumătate de moşie tot a mea. Iar câtă moşie s-ar afla mai multă a trece peste datorii şi aceia o am dator sfintei mănăstiri Mislea şi să fie de pomană, ca să pomenească numele meu şi tot neamul în veci.”.

La Cornu nu s-au semnalat cazuri de pătrundere în obştea satului prin înfrăţire, vânzările făcându-se, cum spuneam cu ştirea rudelor şi a vecinilor din jos şi din sus, de faţă fiind mulţi oameni buni, de credinţă, cu ştirea întregului sat. Ulterior, multe din funiile şi delniţele vândute au fost răscumpărate de rudele vânzătorului sau de alţi localnici, de la cumpărători, prin întoarcerea banilor – aşa cum a răscumpărat Necoară grămăticul părţile de moşie pe care le cumpărase Tudor, grecul din Gherghiţa, de la Lepădat şi Stoica, nepoţii lui de frate. Căci intrarea în devălmăşie a unui străin de sat, de obşte, se făcea numai prin căsătorie cu o fată de moşnean. Numai în lipsa descendenţilor în linie bărbătească, moşneanul putea să-şi căsătorească fata cu un străin de sat, transmiţându-i, odată cu zestrea, toate drepturile ce i se cuveneau în ceata din care făcea parte.

Obştea satului a reuşit, cu oarecare pierderi, să se menţină şi să trăiească până la mijlocul secolului al XIX-lea. Creşterea domeniului mănăstirii Mislea avea loc în condiţiile destrămării obştii cornenilor şi a ruinării lor. În acelaşi manuscris Condica mănăstirii Mislea, se face referire la Radu lui Mihaiu Gurcă ot Cornu care a dat zapisul său că i-a vândut părintelui egumen a mănăstirii Mislea partea lui de moşie în ziua de 15 martie 1718. Deasemenea, în ziua de 10 aprilie 1719, Toma Ioan ot Cornu care a dat zapis la mâna sfinţii sale părintelui egumen al sfintei mănăstiri Mislea şi altor călugări şi a închinat toată partea mea de moşie din Cornu, dăruindu-şi de bună voie partea sa , ca să îi fie de pomenire. În ziua de 11 aprilie 1723, Toader împreună cu soţia lui Ilinca au vândut  şi ei nişte moşii la Cornu către sfânta mănăstire Mislea.

Pentru o perioadă lungă de timp nu se mai găsesc documente semnificative, referitoare la satul Cornu. Dar ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că ultimul mare stăpânitor al moşiei satului nu a fost altul decât George Bibescu, domn al Ţării Româneşti între anii 1842 şi 1848. Prin căsătoria sa cu Zoe Mavrocordat Brâncoveanu, care fusese adoptată de banul Grigore Constantin Brâncoveanu, domnitorul George Bibescu a devenit stăpân al moşiei Cornu şi proprietar al satelor Breaza de Sus, Breaza de Jos şi Comarnic. În calitate de stăpân al acestor sate, domnitorul George Bibescu a pus de s-a construit, la Posada nu departe de satul Cornu, un frumos castel în mijlocul codrilor seculari care-i umbresc şi astăzi zidurile. La porţile ferecate ale castelului voievodal din extremitatea nordică a Cornului, vor fi poposit cândva caleştile multor oameni de vază şi în ele vor fi bătutu de multe ori clăcaşii de pe moşie, cerând dreptate.

Vizitând în anul 1845 moşiile din Valea Prahovei, între ele şi Cornu, proaspătul domnitor,  împresionat de starea proastă a drumului a luat măsuri de pedepsire a vinovaţilor: „...pentru desăvârşita neîngrijire şi neorînduială ce am găsit pe drum în călătoria noastră, atât din partea cârmuirii judeţului Prahova, cât şi din partea obşteştii direcţii a poştelor, măcar că li se dedese în ştire cu mai multe zile înainte această a noastră călătorie, noi îndepărtăm din slujbă pe cârmuitorul acestui jude, serdarul Ion Kreţulescu, iar acel obştesc director, paharnicul Tache-Zisu, se va pune la arestul Agiei pe soroc de opt zile...”

Cornu continuă să poarte cu demnitate şi azi, povara grea a anilor de odinioară, păstrându-şi aerul vetust al epocii şi restituind contemporaneităţii o parte din atmosfera de suavă tihnă a locurilor prin care şi-a plimbat domnitorul paşii. Dar nu mult după această linişte, pe deasupra moşiei Cornu şi a codrilor din jur au început să plutească nori negri şi grei, o ameninţare tulbure pentru domnitorul Bibescu. A sosit momentul Revoluţiei din 1848, când vodă Bibescu a semnat Constituţia ţării şi abdicarea. Trei zile mai târziu a părăsit ţara. Soţia sa Zoe şi-a petrecut anii de boală fie la Breaza (la moşia fiicei sale Elisabeta) fie la Bucureşti sau prin mănăstirile din împrejurimi.

Locuitorii Cornului au continuat să rămână clăcaşi pe moşia familiei Bibescu. Starea de dependenţă feudală avea să ia sfârşit abia după reforma agrară din 1848. „La data de 5 decembrie 1864, pe moşia Cornu se aflau 46 de clăcaşi cu patru vite (fruntaşi), 70 de clăcaşi cu câte două vite (mijlocaşi), 60 de clăcaşi cu braţele (pălmaşi) şi doar 3 cu casă şi grădină. Procedând la calcularea suprafeţei moşiei, conform legii rurale a rezultat următoarea situaţie: celor 46 de fruntaşi le-au revenit 506 pogoane; cei 70 de mijlocaşi au primit 545 de pogoane şi 10 prăjini; cei 60 de pălmaşi au primit 277 de pogoane de 12 prăjini, iar celor doi preoţi aflaţi în serviciul comunei li s-au repartizat 34 de pogoane. În total, suprafaţa moşiei era de 2.139 pogoane şi 696 stânjeni”.

Informaţii valoroase au fost găsite de profesorul Constantin Dobrescu, care cercetând întâmplător informaţii referitoare la mica industrie prahoveană în două fonduri de arhivă cu profil oficial: Camera de agricultură şi Consilieratul Agricol a depistat un set de mai multe documente referitoare la comuna Cornu, pe perioada 1910-1920. Aceste documente relevă cine era proprietarul moşiei, bogăţiile, bogăţiile existente în subsolul moşiei, faptul că aici existau izvoare minerale, ocupaţiile locuitorilor, relaţii agrare, etc. Printre aceste documente, cele mai importante sunt: actul de concesiune şi arendare încheiat între Marie Nicole Darvari şi Societatea Roumanian Oil Fillds Ltd. Cu sediul în Londra pentru concesionarea moşiei din Cornu de Jos, formată din mai multe bucăţi în suprafaţă de 524 de hectare cu scopul de a explora şi exploata pe toată întinderea acestor terenuri păcură, ţiţei şi orice mineral sau metal ce ar găsi pe el sau pe subsolul acestor proprietăţi. Un alt document valoros este Plângerea înaintată la 4 ianuarie 1919 de locuitorii cătunului Plaiul Cornului, Judecătoriei Rurale Câmpina, prin care cer să se verifice registrele foştilor arendaşi şi Obştea Cornu, pentru căpătarea drepturilor cuvenite: „ Subsemnaţii locuitori din Cătunul Plaiul Cornului vă rugăm să binevoiţi a ne avea în vedere şi pe noi … să nu rămânem rătăciţi şi ne băgaţi în seamă de nimeni ca să pierdem dreptu de pământ. Noi suntem pomeniţi în aceea moşie, părinţii moşi strămoşi au ierbărit pentru vite, locuri arabile şi fâneţuri, nu am eşit din acea moşie. Vă rugăm, dacă nu aveţi încredere, să controlaţi rigistriili moşiei de la foştii arendaşi şi Obştea Cornu, ca să ne putem căpăta dreptul cuvenit. Vă rugăm mai cu seamă noi, femeile, ce ni s-au prăpădit bărbaţi pe front şi în lagăre, căci noi nu avem nici o putere să ne ducem prin alte moşii depărtate. Suntem cu câte un cârd de copii, plângând şi blestemându-şi soarta după timpurile  care ne aflăm în timpul de faţă. Vă rugăm să binevoiţi a lua în considerare că şi la 1864 părinţii noştri a fost îndelimitaţi tot din această moşie…”

Deasemenea, de mare importanţă este documentul Proces verbal din 14 iunie 1919, referitor la exproprierea proprietăţii d-nei Marie Darvari, din comuna Cornu, pentru constituirea izlazului comunal, document în care se află şi informaţii referitoare la numărul de gospodării şi numărul de  capete de vite mari şi mici: „ Noi Constantin Panciu ajutor de judecător al ocol rural Câmpina din Plasa şi judeţul Prahova, ne-am transportat astăzi… în comuna Cornu, judeţul Prahova, la reşedinţa Primării. Aici am găsit prezinte pe primarul comunei anume Ion al Moisei şi locuitori obştei, afară de proprietară care a lipsit. S-a observat că procedura este bine îndeplinită. S-a procedat apoi la alegerea delegatului obştei şi a fost ales în unanimitate de locuitori prezenţi ai obştei dl Iancu I. Niculescu. … Având în vedere tabloul de numărul vitelor înaintate de primarul comunei Cornu cu adresa nr. 557/919 şi făcându-se socoteală, numărul capetelor de vite mari şi mici conform circularei nr.42 din 25 aprilie 1919 a Ministerului agriculturei şi domeniilor Casa Centrală a Cooperaţiei de împroprietăriri, am obţinut numărul de 946 ce reprezintă vitele mari din comună.  Apoi s-a constatat că numărul capilor de familii luat după registrul statistic al primăriei respective este de 679, care înmulţindu-se cu trei dă numărul de 2037 capete de vite, care număr împărţindu-se la două dă totalul de 1018 hectare cât urmează a se expropria…”

Din anul 1910 se păstrează şi dosarul exproprierii unor terenuri din comuna Cornu de Jos, necesare pentru construirea podurilor peste râul Prahova, la Podul Vadului şi Câmpiniţa.

3. PERIOADA MARILOR RĂZBOAIE

Veteranii de război care mai sunt în viaţă, ne-au spus că lecţiile aspre ale istoriei i-au învăţat şi pe ei că independenţa, unitatea şi suveranitatea naţională s-au făurit printr-un eroism şi devotament nemărginite, că ele sunt opera unui neam întreg. Neam în care ne regăsim şi noi, cornenii, cu tot ce avem mai scump, cu valorile culturii materiale şi spirituale, cu munţii din nordul aşezării noastre, cu Sinoiu şi Plaiul Cornului, dealuri cântate în doinele şi baladele de odinioară şi de azi, cu Valea lui Sărăcilă şi Valea Rea, cu generaţiile ce vor duce mai departe, prin veacuri şi milenii, făclia pururi nestinsă a dragostei profunde, a dorului şi a setei de libertate şi de umanitate.

Oamenii din Cornu au fost întotdeauna, cu trup şi suflet, prezenţi în momentele memorabile din istoria ţării. Jertfele Cornului în marile încleştări ale neamului sunt numeroase, la fel şi faptele lor de arme pe câmpul de bătălie, intrate de mult în legendă, în istoria satului sau a ţării. Momentele cruciale din istoria românilor – Războiul de independenţă, Războiul întregirii neamului din 1916-1918 şi eroismul din al doilea Război mondial şi-au găsit de fiecare dată cronicari de talent, pe măsura faptelor care le-au reţinut amintirea peste veacuri. Între cei ce au scris despre faptele de arme săvârşite în pustiitoarele conflagraţii, la loc de frunte s-au aflat şi sculptorii care au dăltuit în piatra dură cronica patriotismului ostaşului român.

Opera în granit şi bronz a sculptorului Nicolae Kruch(1932-1995), înălţat în Cornu în anul 1986 pe locul unui vechi monument distrus la cutremurul din 1977, se află Monumentul eroilor neamului ce aminteşte generaţiilor de azi şi celor ce vor urma, faptele de arme ale bravilor ostaşi ai Cornului. Monumentul are o înălţime de 15 m şi este realizat din piatră de calcar Viştea. Lucrarea se constituie din două elemente: un alegoric arc peste timp care se înalţă peste o simbolică ladă de zestre. Lada de zestre este placată la rândul său cu trei reliefuri din bronz, reprezentând campaniile din 1877-1878 (Închinarea drapelului turcesc capturat de către Grigore Ion, ajutat de alţi doi prahoveni din Batalionul II Vânători Prahova, în faţa regelui Carol I), 1916-1917 (Se adună ţara pentru Unirea cea Mare) şi 1941-1945 (Participanţii şi Copilul simbolizând speranţa în viitor). Pe faţa monumentului, două reliefuri emblematice pe laterale şi alte trei cuprind lista cu numele eroilor localnici căzuţi la datorie. „Dăltuirea numelui lor în piatră este un semn al cinstirii şi neuitării pentru jertfirea vieţii lor pe altarul sfânt al patriei... Este o pagină de istorie, scrisă cu sânge şi mari jertfe de strămoşii noştri şi pe care o scriem şi noi astăzi, având drept temei munca şi lupta pentru unitatea şi independenţa ţării, pentru pace şi prietenie, pentru o lume mai dreaptă şi mai bună.”

O contribuţie importantă, materială şi umană, la dobândirea independenţei de stat din 1877, şi-au adus toţi locuitorii judeţului Prahova.Locuitorii judeţului Prahova au primit cu multă ospitalitate pe înalţii oaspeţi ruşi. Pentru început şi-au adus contribuţia materială la întreţinerea armatei ruse, adunând cereale, îmbrăcăminte, alimente şi bani de la ploieşteni, câmpineni, vălenari şi alţi locuitori din judeţ.Contribuţia materială, sub forma rechiziţiilor, oricât de mare sau de grea a fost, s-a recuperat în timp prin munca oamenilor; contribuţia umană, însă, la războiul pentru dobândirea independenţei naţionale, irecuperabilă, rămâne deosebită. .. batalionul al doilea de Vînători din Prahova, participant la asaltul Griviţei, a intrat în luptă cu un efectiv de 700 de oameni şi a ieşit din bătălie cu numai 100 oameni valizi… În timpul luptelor, din judeţul Prahova au căzut un număr de 237 de eroi, grade inferioare. Cei mai mulţi – 14, au fost din Ploieşti, 3 din comuna Apostolache, 3 din Băicoi, 4 din Bătrîni, 6 din Bertea, 4 din Brazi, 4 din Breaza de Sus, 4 din Buda, 4 din Ceraşu, 4 din Cornu de Jos, 5 din Comarnic, 5 din Drăgăneşti, 5 din Văleni, 5 din Valea Călugărească ….”

 

4. TOPONIMIA

Filologii ne spun că toponimul Cornu derivă din latinescul Cornus, Corni. Şi dacă ar fi aşa, cei ce i l-au atribuit, n-au făcut altceva decât să-i aplice pecetea de frumuseţe a locurilor de-l înconjoară. „Marca de vechime ascunsă în rădăcina toponimului poate fi întărită nu numai de documente datate în primii ani ai secolului al XVI-lea, ci mai ales de urmele materiale ale unei vieţuiri neîntrerupte pe care oamenii le-au lăsat aici, pe terasă, cu mult înainte de a fi împrumutat vorbirea romanilor”.               

Cuceritorii n-au stăpânit efectiv Cornu, acesta aflându-se în afara graniţelor Daciei romane. Cornu a fost întotdeauna o vatră a dacilor liberi, însă iradierea civilizaţiei romane s-a făcut simţită puternic şi aici. Mai ales că la Târgşoru Vechi, la sud-vest şi nord de Ploieşti, la Mălăieşti şi la Drajna de Sus, lângă Vălenii de Munte, au existat castre romane. Astfel de fortificaţii cu rol de supraveghere şi pază a drumurilor se pare că mai erau la Gherghiţa şi Răduleşti, în valea de jos a Prahovei. La începutul secolului al XX-lea a fost semnalat un castru roman şi la Câmpina, la cca. 2 km sud de Cornu.

Fortificaţiile romane erau legate între ele de drumul roman ce urca de la Giurgiu prin Târgşor, spre valea de sus a Prahovei. „Limes dacicus fusese însemnat cu un val al lui Traian, care, e drept, trecea mult mai departe de terasa de la poalele Sinoiului. În conştiinţa localnicilor, valul de pământ s-a păstrat sub numele de Troianul. Aşa i se spune şi astăzi, ca în pluguşoarele de Anul Nou, anagramând, de fapt, numele împăratului cuceritor şi atribuindu-i drept poreclă în şanţ de pământ care nu putea, în nici un caz, să despartă ţara mult mai întinsă şi mai închegată a dacilor lui Decebal”.

Cât de îndelungată a fost trecerea prin timp a satului cu nume latinesc este greu de demonstrat. Dacă aruncăm privirea prin încăperile care găzduiesc muzeul din sat: uneltele de piatră, bronz şi fier, fragmentele de ceramică, pietrele de râşniţă găsite pe teritoriul aşezării – toate vorbesc de la sine. Sunt relicve smulse din memoria timpului, martori de netăgăduit ce atestă legătura străveche a omului cu pământul şi cu apele Cornului, coborând din vremurile de început ale existenţei sale.

Alţi autori consideră că aşezarea îşi trage denumirea de la întinsele păduri de corn aflate în trecut pe aceste meleaguri şi că denumirea este atestată toponim din 1436. Însă în zilele noastre nu mai găsim aceste păduri întinse de corni,  pe dealurile dinspre nord se mai găsesc, după îndelungi căutări, câteva pâlcuri din acest tip de arbore.

În perioada interbelică, comuna Cornu făcea parte din plasa Prahova şi avea în componenţa sa satele: Câmpiniţa, Cornu de Jos, Cornu de Sus (reşedinţă) şi Frăsinetu. După război, comuna Cornu îşi schimbă reşedinţa în satul Cornu de Jos şi mai are în componenţă satele : Cornu de Sus şi Valea Oprii. Satul Câmpiniţa a fost încorporat oraşului Câmpina şi este astăzi, un cartier rezidenţial al municipiului Câmpina.

Numele mai vechi al satului Cornu de Sus era Poduri (derivat din substantivul „pod” = interfluviu dintr-o zonă, aproape plană, situată la o altitudine relativ mare). Probabil datorită faptului că acesta se află la o altitudine cu circa 200 m  mai mare decât satul Cornu de Jos. Noua denumire apare prin secolul al XIX-lea. În Dicţionarul Topografic şi Statistic al României elaborat de Dimitrie Frunzescu în anul 1872 se notează că aşezarea face parte din comuna Cornu de Jos, Plaiul Prahovei iar în Dicţionarul Geografic al Judeţului Prahova tipărit la Târgovişte în 1897, se semnalează că aşezarea avea la aceea dată 272 locuitori, în vreme ce satul Cornu de Jos avea 402 locuitori, iar întreaga comună (împreună cu satele Câmpiniţa şi Frăsinetu) însuma 1420 de locuitori.

 În ce priveşte satul Frăsinetu, denumirea provine de la substantivul frăsinet de origine latină „fraxineus” care înseamnă pădure de frasini, marcând locul unde a luat naştere. Dicţionarul Topografic şi Statistic al României elaborat de Dimitrie Frunzescu în anul 1872, menţionează aşezarea ca fiind un cătun al comunei Cornul de Jos, din Plaiul Prahova, iar Dicţionarul Geografic al Judeţului Prahova specifică faptul că nu are decât 180 de locuitori, în perioada interbelică ţinea tot de comuna Cornu, iar după război a trecut la oraşul Breaza, fiind în prezent un cartier al acestui oraş.

Denumirea satului Valea Oprii trebuie pusă în relaţie cu toponimele compuse în care al doilea termen (determinativ) este un substantiv feminin în genitiv singular, în cazul de faţă antroponimul Opra. Localitatea nu a fost semnalată până la HCM 1116/1968, când este menţionat drept sat component al comunei Cornu. În perioada sistematizării comuniste (1975) era propus pentru dezafectare iar prin Decizia nr.275/29 mai 1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Prahova, emisă în baza Legii nr.2/1989 dispărea fără nici o motivaţie. Dar în 1990 legea cu pricina era abrogată şi totul revenea la normal. În prezent este sat component al comunei Cornu.

În general, toponimia este strâns legată de intuiţia oamenilor, de condiţiile şi formele de manifestare ale unor aspecte semnificative vizând semnificaţia economică sau a formelor de relief. Toponimia comunei Cornu şi a împrejurimilor lui reflectă fidel condiţiile istorice şi geografice în care s-au dezvoltat aşezările omeneşti din partea centrală a Munteniei, precum şi caracterele şi fenomenele specifice teritoriului. Predomină net denumirile româneşti de origine latină şi daco-getă, la care se adaugă cele de origine slavă veche. Astfel Cornu, cu variantele lui Cornu de Sus, Cornu de Jos, Plaiul Cornului şi Lunca Cornului, ce derivă, cum spuneam, de la numele arborelui corn provenit din latinescul Cornus. Adăugăm numele unor terenuri arabile, păşuni, livezi şi păduri ca: Frăsinet (de la lat. fraxinus), Arinişul (lat. alinus), Mărul Alb (lat. melinus), Feliga (lat. filix), precum şi locurile La Butură şi În Ţarină, ca şi dealurile Gorunului şi Groapele, cuvinte de origine geto-dacă. În cuprinsul localităţii şi a hotarelor sale se mai întâlnesc toponime româneşti de origine latină, cum sunt. La Mori, Lăcşoare, Valea Rea şi Valea Bătrână. Este important de menţionat şi faptul că în hotarul comunei Şotrile din partea de este a localităţii Cornu se află dealurile Plaiul Măgurii, măgura fiind de origine geto-dacă şi provine din cuvântul magula iar pe teritoriul oraşului Câmpina, de la sud, dealul Muscelul (lat. mons însemnând munticel. Ele sunt urmate de toponimele româneşti de origine slavă veche, deoarece se ştie că slavii au venit şi s-au aşezat în principal ca agricultori pe teritoriului României pe la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului a VII-lea (anii 650-670). Deoarece au fost mai numeroşi decât alte popoare migratoare şi au convieţuit cu populaţia autohtonă romanizată, cu care s-au contopit în decursul secolelor, ei au introdus o serie de cuvinte în limba română şi, implicit, au dat o serie de toponime slave vechi. Ca urmare, se întâlnesc o serie de toponime româneşti de origine slavă veche, între care se remarcă Dealul Strajiştea. Mult mai numeroase sunt toponimele compuse, formate din cuvinte româneşti de origine latină şi de origine slavă, precum: Dealul Frumos, Dealul Costişului, Dealul Podu Lat, Lunca Cornului şi Valea Câmpiniţa.

O categorie importantă o formează toponimele compuse dintr-un apelativ românesc de origine latină sau slavă şi un antroponim, de genul: Piscul lui Iordan, Vârful Sinoiului, Plaiul Şotrilor, Valea Oprii, Valea Dumii, Valea lui Sărăcilă sau dintr-un apelativ românesc de origine slavă şi un toponim slav propriu zis: Prundul Câmpiniţei, Prundul Prahovei, etc. La rândul lor, câteva nume de păşuni şi terenuri arabile sunt constituite din antroponime româneşti: Cocoşatul, Misleanu, Orădia, Topşeni şi Vătăşoaia. Există şi câteva toponime slave vechi propriu-zise, care nu mai sunt înţelese de poporul român: Câmpina (de la konpina, însemnând rug de mure), Breaza (de la breza, adică mesteacăn) şi Prahova (de la prah, însemnând praf). Din acestea au derivat pe terenul limbii române câteva diminutive, ca: Pârâul Câmpiniţa, Prundul Câmpiniţei, etc.

Această istorie a toponimelor reprezintă o dovadă a integrării fragmentelor de viaţă în teritoriu, a păstrării tradiţiei şi a demersului evolutiv al semnificaţiei numelor de locuri.

5. ŞCOALA SATULUI

 Cu drumul şi potecile de plai păzite de localnici, pe care treceau păstorii şi negustorii, având o viaţă monahală intensă din vremuri vechi de tot şi două vămi în apropiere (Câmpina şi Breaza de Sus) prin care se scurgeau anual mii de tone de mărfuri, Cornu avea pe teritoriul său oameni care ştiau carte. Era nevoie ca mărfurile de contrabandă să fie cântărite, turmele de oi numărate, banii încasaţi şi întocmite dovezile, care nu puteau fi nesemnate. Paşapoartele celor care ocoleau punctele de vamă trebuiau citite, răvaşele de drum pecetluite şi semnate. Pentru pricinile ce se iveau din cauza celor ce ocoleau vama şi se sustrăgeau de la plata taxelor, se întocmeau răvaşe către vătaful de plai. În afara unor asemenea slujbaşi, în Cornu erau şi alţi oameni care ştiau să scrie, să citească şi să socotească. De pildă, călugării de la schitul cu hramul  Înălţarea Domnului iar mai apoi, preoţii şi dascălii care oficiau slujba religioasă la cele două biserici din comună erau oameni cu ştiinţă de carte.

Documentele anului 1587 atestă pe Necoară grămătic, primul ştiutor de carte din Cornu, care răscumpăra delniţele şi funiile vândute de unii moşneni unor oameni din afara obştii lor săteşti. Iată, dar, că, pe baza celor relatate, putem trage concluzia că exista şi în Cornu un învăţământ neinstituţionalizat, o şcoală a obştii săteşti, la care puteau deprinde învăţătura de carte toţi cei ce doreau. Călugării de la schitul de aici, în frunte cu stareţul Hariton, adunau în chiliile lor copiii cornenilor de-i învăţau să citească. Schitul a fost primul lăcaş de învăţătură, prima şcoală iar ceaslovul, primul abecedar. Dascăli nu puteau fi altcineva decât călugării, iar mai apoi, preoţii şi dascălii bisericilor. Aceşti dascăli căutau ca ucenicii lor să înveţe să citească şi să scrie, să cunoască unele cântări călugăreşti şi bisericeşti şi puţină socoteală. Cărţile care se foloseau ca manuale erau cele religioase. Fiindcă, în ziua de 24 ianuarie 1838, Departamentul din Lăuntru făcea cunoscut Eforiei Şcoalelor Naţionale că, potrivit articolului 8 din Regulamentul organic, „…în fieştecare sat să se ţie pe lângă preot şi un cântăreţ, carele va fi dator să înveţe copiii satului care şi cântări şi în înţelegere cu proprietarii moşiilor, să se pună în lucrare textul Regulamentului, înfiinţându-se prin toate satele şcoli pentru copiii sătenilor, urmându-se a lor învăţătură … de la 1 noiembrie până la 31 martie, ca lunile celelalte să se îndeletnicească spre ajutor părinţilor la lucrarea pământului”. Departamentul din Lăuntru, prin circulara din 14 ianuarie 1838, solicita ocârmuitorului judeţului Prahova ca, în înţelegere cu proprietarii moşiilor, să asigure încăperea şcolii şi să garanteze că şcolarii vor fi liberi în timpul muncilor agricole. În virtutea acestui regulament, „Eforia s-a adresat Marii logofeţii bisericeşti, Mitropoliei, episcopiilor şi mănăstirilor,  invitându-le ca, împreună cu proprietarii de moşii, să asigure spaţiul necesar funcţionării şcolilor săteşti şi să faciliteze recrutarea candidaţilor”.

Asigurarea unui local, recrutarea, pregătirea şi plata învăţătorului erau probleme ce trebuiau realizate în vederea deschiderii învăţământului la sate. Cel ce dorea să devină învăţător, era obligat să participe la cursurile de pregătire la Şcoala Normală din oraşul de reşedinţă, să înveţe copiii sătenilor şi să întocmească de două ori pe an, catagrafia locuitorilor din sat. Aceşti locuitori, potrivit Regulamentului din aprilie 1834, le asigurau câte 2 lei de fiecare şi 2 chile de bucate din magazia de rezervă. Eforia hotărâse ca învăţătorii să primească retribuţia direct de la săteni, transformându-se astfel, un drept într-o cerşeală a lor pe la porţile oamenilor. Hotărârea menţionată a fost aspru criticată de profesorul Şcolii Normale din Vălenii de Munte - şcoală  menită să pregătească pe candidaţii de învăţători pentru şcolile din satele judeţului Săcueni - care spunea „că modul împlinirii lefii aduce vătămare caracterului învăţătorilor ce păgubea scopul scolastic, căci candidaţii umblând pe la uşile conlocuitorilor dimpreună cu aleşii satului, unii dintre locuitori cu necinste îi şi ocărăsc, care ocară, privind singur pe învăţător, ajung cu vremea de pierd dragostea şi încrederea, armele cele mai trebuincioase pentru buna zidire a învăţământului public.”

Destul de multe dificultăţi s-au ivit şi în organizarea cursurilor de pregătire a candidaţilor pentru funcţia de învăţători. La început s-a apreciat ca ei să fie din rândul cântăreţilor de biserici. Dar nu toţi dintre ei au îmbrăţişat cu căldură această misiune, mulţi refuzând-o. După ce frecventau în două-patru veri cursurile de pregătire şi susţineau un examen, candidaţii primeau titlul de învăţător. Pe măsură ce terminau cursurile, candidaţii de învăţători se întorceau în satele lor şi organizau şcoli. Până la sfârşitul anului 1838, în judeţul Prahova au început să funcţioneze 43 de şcoli, dintre care primele s-au deschis la 27 noiembrie 1838, în plaiul Prahova, 2 funcţionând în Cornu de Sus şi în Cornu de Jos. În acel an funcţiona ca învăţător Radu Popescu, pentru ambele sate.

Din Cornu, sat care totaliza în anul 1838 un număr de 239 familii, au fost trimişi candidaţi de învăţători Toma Drăgănescu pentru Cornu de Sus şi Matei Paraschivescu pentru Cornu de Jos, care funcţionau în anul 1843 în cele două sate. În anul 1844, în Cornu de Sus funcţiona ca învăţător Radu Popescu, şcoala fiind frecventată de 70 de elevi. Şcoala din Cornu de Jos era fără învăţător titular şi era frecventată de 100 de elevi. Matei Paraschivescu fusese transferat la şcoala din Pietriceaua. Prin 1861-1863, funcţionau ca învăţători Avram Popescu pentru Cornu de Sus şi Oprea Popescu pentru Cornu de Jos

Programa şcolară din anul 1838 prevedea caîn şcolile săteşti să se înveţe pe tabla Lancaster, scrierea după model, catehismul legii creştineşti, aritmetica elementară, precum şi lucrarea pământului şi economia casei”. Pentru realizarea bazei materiale a şcolilor prahovene, după înfăptuirea Unirii, administraţia judeţului Prahova a sperat într-un eventual sprijin din partea proprietarilor de moşii. În afară de şcolile de la Breaza, Cornu de Sus şi Băicoi, construite de proprietari, documentele nu ne oferă alte exemple pozitive din partea acestora. În anul şcolar 1865-1866, primul an de aplicare a Legii instrucţiunii publice, a sporit numărul şcolarilor. Odată cu aplicarea Legii rurale din 14 august 1864, posibilităţile materiale ale sătenilor s-au îmbunătăţit şi frecvenţa a sporit.

 

6. OCUPAȚII TRADIȚIONALE

Teritoriul străbătut de apele râului Prahova beneficiază de arhitectura unui relief complex şi armonios distribuit în forma unui vast amfiteatru, cu munţi a căror altitudine depăşeşte 2000 de metri, cu dealuri roditoare şi o câmpie prelungită în sudul văii.

Valea Prahovei a reprezentat totdeauna o zonă de răscruce între cele trei Principate româneşti, unite prin lanţul carpatic meridional şi oriental. De aceea şi agricultura tradiţională de pe meleagurile prahovene a fost studiată comparativ cu cea practicată în zonele etnografice înconjurătoare. În configuraţia deosebit de diversă a zonei prin care curg valurile Prahovei, terenurile agricole permit, pe fundalul condiţiilor de climă, relief şi reţeaua hidrografică, practicarea unei agriculturi sistematice.

În trecutul îndepărtat, forma elementară a agriculturii a avut la bază deprinderea femeii de a urmări condiţiile de creştere şi de coacere a plantelor sălbatice (culesul din natură, denumit uneori preagricultură). Secole de-a rândul, agricultura a constituit ocupaţia tradiţională principală pentru locuitorii aşezărilor din câmpia drenată de Prahova. În Valea Prahovei agricultura şi-a împărţit pe alocuri rolul de ocupaţie tradiţională de bază cu păstoritul, pădurăritul, meşteşugurile şi industriile ţărăneşti, uneori chiar cedându-le primul loc.

Exploatarea fondului forestier, dezvoltarea pomiculturii, viticulturii şi a zootehniei au întregit profilul bogat şi complex al activităţilor practicate de secole de către oamenii acestor locuri. În acelaşi timp, subsolul înzestrat cu importante zăcăminte de ţiţei în zona Câmpina, Buştenari, Băicoi, de gaze naturale la Ariceşti şi Măneşti, de lignit la Filipeştii de Pădure, a favorizat orientarea industrială a prahovenilor cu mult timp înainte.

Bogăţiile solului şi ale subsolului, hărnicia şi iscusinţa prahovenilor au generat o viaţă economică şi socială pe măsură, confirmând adevărul istoric privind continuitatea din vremurile la care ne-am referit. Numeroasele vestigii, probe şi mărturii datând din paleolitic, mezolitic, neolitic, epoca bronzului şi a fierului, atestă nivelul de cultură şi civilizaţie atins succesiv de locuitorii acestor meleaguri prahovene.

Documentele consemnează încă din vechime, „meşterii ţesători, postăvari, tâmplari, dogari, olari, cărămidari, cizmari, fântânari, pietrari şi morari, care prelucrau şi valorificau materiile prime provenite din solul şi subsolul zonei Văii Prahova cât şi pe cele de la numeroasele turme de oi şi vite cornute mari, transformându-le în bunuri de larg consum pentru ei, iar prisosul pentru comerţ. Miercurea, în târgul ce se ţinea la Ploieşti, veneau la începutul veacului al XVIII-lea ca să-şi vândă mărfurile un număr mare de meşteşugari: cojocari, mărgelari, plăpumari, etc. Târgul era înţesat cu rogojini, funii, căldări, care, roţi şi butoaie.

Aşezările din zona colinară a râului Prahova au fost direct legate de meşteşugul prelucrării fructelor. Prunele, de pildă, erau uscate, afumate sau prelucrate în vederea obţinerii rachiului. Povernele şi cazanele pentru distilarea borhotului de prune erau destul de apreciate.  Numai în zona Câmpina, Breaza, Cornu, Teşila şi Brebu funcţionau aproape 20 de astfel de distilării.

Sub aspect economic, Cornu ne apare ca o aşezare ai cărei locuitori au practicat, de-a lungul timpului, activităţi asemănătoare cu cele ale localităţilor învecinate. Generaţii de corneni au defrişat şi au desţelenit întinderi de pădure şi mărăcinişuri ca să obţină terenuri de cultură şi păşune. Din păcate însă, din cauza altitudinii la care se află situată comuna, cât şi a terenurilor din jur cu pante înclinate şi a subsolului pietros care nu permite arături adânci, nu se poate practica o agricultură intensivă. Eroziunile şi alunecările de teren provocate de ploile abundente din toamnă şi primăvară produc, uneori, destul de multe pagube locuitorilor aflaţi într-o luptă continuă cu forţele naturii.

Din cele mai vechi timpuri, locuitorii comunei Cornu au stăpânit pământurile în devălmăşie, la început totală iar mai apoi redusă la izlaz şi grădina din jurul casei. Ei formau o singură asociaţie de gospodării familiale – o obşte sătească. Colectivitatea lor umană şi-a asigurat existenţa prin cele două îndeletniciri de bază: agricultura şi creşterea vitelor. Păşunile abundente din jur au favorizat creşterea vitelor mari şi mici. Odinioară nu exista gospodărie fără o vacă sau două cu lapte, câteva oi, unul sau mai mulţi porci, boi şi cai de tracţiune. Cel mai vechi cioban al satului, atestat de documente a fost Ioan sin Biţică Ciungu, trăitor pe la 1838, care agonisise o turmă de oi, slugărind şi pe la alţi săteni.” Catagrafia din anul 1838 atestă că cele 103 familii din Cornu de Sus aveau patruzeci şi unu de cai, o sută opt boi, şaptezeci şi şapte de vaci, două sute douăzeci şi două de oi şi o sută optsprezece capre”.

O bună parte din corneni au îmbrăţişat din vechi timpuri altă îndeletnicire, cărăuşia, transportând cu caii lor mărunţi de munte mărfurile negustorilor pe potecile de plai, în samare, iar mai apoi, după amenajarea drumului de pe Valea Prahovei, în chervane. Cărăuşii din Cornu, cunoscuţi şi sub numele de prahoveni, s-au dovedit buni cunoscători ai potecilor şi vadurilor de pe Valea Prahovei. Dintre cei care au îmbrăţişat această îndeletnicire amintim pe următorii : „Ivan Turtoiu, Gheorghe sin Sora, Ioan Păunu, Niţă sin Vasile Căpuiu, Duţă sin Iordan, Stan sin Vasilică, Dragomir Stoian, Radu sin Ioan Dârstaru – trăitori în satul Cornu de Sus şi: Ioan sin Grigore, Dumitrache sin nedelcu, Ioan sin Dinu Burchiu, Stan sin Ştefan Codrea, Mihaiu sin Ioan Florea, Stoian Florea, Năstase Bălan, Neagoe Burchiu, Gheorghe Burchiu, Văsii Neguţ, Ioan sin Iordache, Ioan sin Pătru Nestor, Toader sin Nuţă Drăgoiu, Georghe sin Nicolae Nanu, Gheorghe Bălan, Stan sin Stan Burchiu, Iordan sin Barbu, Moise sin Ion Toader, Necolae Baldiman, Ioan sin Radu Florea, Dumitru sin Marinică – din Cornu de Jos”.

Chirigii porneau pe drumurile din ţinutul Prahovei, urcând din câmpia arsă de soare şi bătută de vânturi, spre colinele subcarpatice, apoi printre culmile de piatră ale Gârbovei şi ale Bucegilor până la Predeal, de unde cobora în serpentine ameţitoare Valea Timişului, până în oraşul de la poalele Tâmpei. Cu tot curajul şi priceperea lor, chirigii din Cornu întâmpinau uneori nebănuite greutăţi pricinuite de drumul anevoios şi de valurile năvalnice ale Prahovei. Documentele atestă pe următorii chirigii: „Ion sin Barbu Manea, Ioan Bârloiu, Ioan Bălan, Stoian sin Pătru Nestor, Vasile Zărlincă, Gheorghe Simeon, Stan sin Niţă Duban, Marin sin Nedelcu Bălan, Dinu sin Stan Toader, Gheorghe sin Mihaiu Florea, Ioan sin Florea Nanu, Moise sin Dinu Florea, Radu sin Florea, din Cornu de Jos şi nici unul în Cornu de Sus”.

Element dinamic al peisajului pe care l-au înfrumuseţat de-a lungul vremurilor, apele Prahova şi Câmpiniţa au răspuns cerinţelor unor meşteşuguri străvechi. Cornenii le-au valorificat într-un domeniu vital pentru ei – morăritul, pivăritul, dârstăritul – pe cât de vechi pe atât de îndrăgit. Existenţa acestor instalaţii pe râurile amintite, la Cornu, o aflăm atestată de la sfârşitul secolului al XVI-lea, în hrisovul lui Matei Basarab, emis în ziua de 27 iulie 1588, prin care întărea mănăstirii Mislea stăpânirea asupra unei delniţe  de danie de la Toma care merge pe apa Prahovei cu vaduri de pivă…şi vaduri de moară … cum spânzură peste Muscel până în apa Câmpiniţii.

Aşadar, vorbele auzite de bătrâni că în Valea Prahovei şi Câmpiniţa, moşnenii din Cornu şi-au construit, cu cheltuiala lor, din vremuri vechi de tot, mori, pive şi dârste, care le aduceau venituri zilnice şi sigure, se confirmă. Când în anul 1798, arendaşii moşiei Comarnic au alcătuit o comisie care să preţuiască morile şi pivele ce se vindeau, ei s-au adresat domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Hangerliu, arătând că au mers la faţa locului „ cu morari, oameni cu toată ştiinţa, anume: Vasile, morar ot Cornu, i Ion, morar ot Brebu” Morarii şi pioarii erau meşteşugari importanţi în viaţa satului Cornu. Meseriile lor erau înrudite, chiar dacă satisfăceau nevoi de trai diferite. Morari erau şi cei care construiau iazurile, morari se numeau şi cei de la ferăstraiele de tăiat scânduri şi lemne pentru construcţia caselor.

Pe malul stâng al Prahovei, în amonte de staţia CFR Breaza, era moara lui Dumitru Popescu din Cornu. În aval de aceasta, la circa un kilometru, era moara lui Ion Iancu. Mai jos, la circa 600 de metri funcţiona moara lui Geantă. În spatele actualului restaurant Stedesa era moara închiriată de Ion Rădulescu, care, în anul 1931 încă mai funcţiona. Pe la 1932 funcţiona şi moara cu trei pietre de voltaj a lui Irimia Nistorică din Cornu de Jos. Sus, pe terasă, în vatra satului Cornu de Sus, funcţiona moara cu o piatră ce măcina 1500-2000 kg boabe în 24 de ore, proprietatea lui Dumitru Popescu.

În Cornu de Jos funcţiona moara lui Ion Rădulescu ce măcina 2000-3000 kg boabe în 24 de ore. Tot aici funcţiona şi moara de 17 HP, cu voltaj, proprietatea lui Ioan Chiţu. Mai exista la vremea aceea şi moara lui Petre Rădulescu, având 17 HP, ce măcina 2500-4000 kg boabe/24 de ore.

Oamenii din Cornu s-au ocupat cu de toate. Au fost crescători de oi şi vite cornute, pentru că păşunile existente prin locurile în care s-au aşezat le-au îngăduit asta cu prisosinţă. Participau la târgul săpămânal de vite organizat în Câmpina, unde veneau şi crescătorii de animale din satele învecinate(Telega, Proviţa, Băneşti).  Au fost, aşa cum am văzut, cărăuşii preferaţi ai negustorilor, purtând mărfurile lor în Ţara Bârsei şi chiar mai departe. Au fost negustori şi hangii.  În anul 1820 a fost înfiinţat în Cornu de Jos un atelier de pietrărie (care a funcţionat până în anul 1990!)

În perioada interbelică autorităţile au hotărât să se înfiinţeze câte o cărămidărie necesară construcţiilor de locuinţe spaţioase şi igienice. Cele mai renumite cărămidării existau la Mărginenii de Sus, Buşteni, Bucov, Câmpina, Cornu şi Sinaia…. La Cornu şi Bucov cărămidăriile se întindeau pe o suprafaţă de 9-12 hectare teren argilos.

Ţesutul pânzei de borangic, broderia şi cusăturile  era renumit în satele prahovene Dărmăneşti şi Diţeşti, dar mai ales la Breaza şi Cornu. Această ocupaţie tradiţională se păstrează şi astăzi, multe din femeile de la Breaza şi Cornu brodând ii, fote, şerveţele şi alte piese care sunt foarte căutate pentru export.  Inul şi cânepa, dar mai ales lâna erau la îndemâna fetelor şi femeilor din Cornu. Ele torceau, ţeseau şi brodau cu migală şi pricepere, vara la umbra pomilor, iarna la gura sobei, povestind şi cântând, aşteptându-şi bărbaţii şi feciorii mânaţi pe drumuri de grijile şi nevoile casei lor. Războaiele de ţesut, furcile de tors şi fusele prezente în Muzeul de istorie din sat – frumos încrustate şi înflorate – sunt o mărturie certă în acest sens. Pivele şi dârstele le ajutau să-şi împodobească odăile, să-şi ţeasă covoarele, scoarţe, fote şi să brodeze iile pe care le etalau la horă în sat şi în lume, la târgurile şi bâlciurile de peste an, la nunţi, la biserică sau la vreo petrecere. Cât îndrăgiseră cornencele aceste meşteşuguri şi cât de mult le stăpâneau, ne confirmă documentele (aceeaşi Catagrafie de la 1838). Iată câteva femei care torceau pe plată: Voica sin Stanca, Ioana sin Niţă Băjenariu, Maria sin Mihaiu, Ilinca sin Ilie Popa, Voica sin Mihaiu Horă, Stanca sin Dinu, Ilinca sin Vasile Puiu, Păuna sin Niţă Turtoiu şi Sultana sin Ioan Bâtjă.

Lemnul, atât de abundent şi de sănătos în împrejurimile Cornului, i-a îndemnat pe locuitori să se ocupe cu lucruri de dogărie pe care le vindeau prin târguri şi bâlciuri de unde aduceau cerealele atât de necesare casei lor. Bătrânii din sat îşi amintesc de Iancu Iancu, Ion Davidescu, care prelucrau lemnul de corn din care făceau cozi de topoare, ciocane, târnăcoape şi hârleţe. Materia primă o aduceau din pădurea de corn pe care au defrişat-o până au distrus-o. Aşa cum se poate vedea din construcţiile vechi şi noi ridicate în comună, cornenii au deţinut şi continuă să-şi menţină renumele de iscusiţi meşteri zidari. Vilele şi casele lor, care nu sunt puţine în sat, atestă acest lucru.

 

7. SCHITUL CU HRAMUL "ÎNĂLȚAREA DOMNULUI" - BISERICĂ, MONUMENT ISTORIC

Cornu îşi păstrează amintirile trecutului prin zidirile înscrise cu slovă afumată de vreme şi de flacăra lumânărilor ce ard în sfeşnicele şi policandrele lor aproape continuu. Cea dintâi zidire se leagă de numele lui Neagoe Basarab (1512-1525) care a emis, în ziua de 23 iulie 1514 un hrisov prin care întărea stăpânirea unor mănăstiri la Cornu, peste locul pe care urma să se aşeze piatra de temelie a unui lăcaş de cult: „Din mila lui Dumnezeu, Io, Basarab Voievod. Dă domnia mea această poruncă sfintei mănăstiri a domniei mele de la Snagov şi Glavacioc, ca să le fie loc de chilie la Cornu pe Prahova”…

Deşi Cornu, satul în care stăpânea ocini şi Radu Şerban(1602-1611) a intrat mai târziu în stăpânirea ginerelui său, postelnicul Constantin Cantacuzino, fiul cel mare al acestuia din urmă, Drăghici Cantacuzino spătarul, a ctitorit aici schitul cu hramul Înălţarea Domnului, atestat documentar la 19 iunie 1649. Nici un izvor nu dezvăluie anul în care a fost înălţat schitul Ştim doar că , Drăghici Cantacuzino spătarul a încetat din viaţă în ziua de 13 noiembrie 1667, la Constantinopol, ceea ce înseamnă că schitul a fost înălţat cu mult timp înainte. Un hrisov datat 15 mai 1615 spune „…Io Alexandru Voievod am dăruit acest hrisov cu bun chip al domniei mele sfintei şi dumnezeieştii mănăstiri ce se chiamă Mislea şi călugărilor care vor fi lăcuitori în sfântul lăcaş … să fie lor satul Cornu jumătate … cu rumânii pentru că a fost cumpărat de răposatul Radu Voievod…Şi iar să fie sfintei mănăpstiri ocină în Cornu partea călugărului Hariton jumătate de preste tot hotarul…”

Prezenţa călugărului Hariton în Cornu, hrisoavele şi informaţiile de care dispunem ne fac să credem că este vorba de chiar stareţul schitului. Schitul Spătarului Drăghici Cantacuzino a devenit ştiut şi cercetat de istorici. El şi-a arătat, până în pragul secolului al XIX-lea, semnele unei îndelungi istorii. Zdruncinat de cutremurele din 1742 şi 1748, schitul s-a prăbuşit la cutremurul din 1802. Pe ruinele lui, enoriaşii au înălţat al doilea lăcaş de cult, biserica ce va păstra hramul Înălţarea Domnului, hramul moştenit de la schitul marelui Spătar, cea dintâi zidire monahală de pe acest loc.

Pisania de la intrarea în actualul lăcaş de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuieşte: „În zilele prea înaltului şi luminatului împărat Alexandru Pavlovici şi prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1911, s-au zidit această sfântă şi dumnezeiască biserică, prin cheltuiala sfinţiei sale Popa David ot Breaza, Rafira presvitera, preot Oprea, Maria presvitera, Diaconul Radu Costea Băcanu ot Breaza, Ilinca cu fiii lor, Gheorghe Ovreiu şi împreună cu alţi miluitori şi ajutători de Dumnezeu. S-au întâmplat fiindcă la leat 1829 noiembrie 13, mare cutremur ce au fost şi s-au slăbit foarte tare şi aşa numitul preot s-a îndemnat iarăşi de a preamărit cu zugrăveală cât şi cu lungimea ce se mai vede, în zilele prea înaltului domn Alexandru Dumitru Ghica, vel voievod leat 1835”. Diaconul Radu Costea Băcanu a fost înmormântat în pronaosul bisericii şi apare în tabloul votiv de pe peretele ei.

Ctitorii n-au prevăzut că peste veacuri bisericuţa lor va deveni obiectiv turistic şi loc de popas, ademenind prin bucuria de odihnitoare privelişte pe care o oferă. Ea a luat naştere din pioşenia unor enoriaşi ai locului, dornici de a lăsa urmaşilor încă un semn al existenţei lor. Şi au izbutit în totalitate, perpetuând gustul pentru artă, priceperea şi modul de a gândi al cornenilor din vremi de mult apuse.

Este de fapt o biserică de sat, în simplitatea ei rustică, prezentându-se în mod plăcut şi impresionează prin înfăţişarea ei modestă şi pitorească în mijlocul satului, la umbra copacilor înalţi, dar mai ales prin pictura ce se desfăşoară de jur împrejurul ei, sub streaşina largă şi joasă a acoperişului de şindrilă înnegrită de vreme. Pictura naivă prezintă un colorit armonios şi ar putea servi ca model pentru alte biserici săteşti.

 Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipseşte şi interesul este pur pitoresc. E zidită din piatră de munte tencuită. Turla e din scânduri aşezate vertical, iar acoperişul este din tablă. Interiorul este în stare bună. Intrarea se face printr-o tindă cu arcade în faţa căreia acoperişul se lăţeşte, rotunjindu-se spre a adăposti pe credincioşi.

 Biserica e boltită şi zugrăvită, pictura însă nu e aşa bine conservată ca cea din exterior şi pe alocuri este ştearsă sau înnegrită. Este interesantă mai ales din punct de vedere al picturii şi al cadrului natural în care este aşezată şi, în orice caz, trebuie păstrată aşa cum este.

Un moment de seamă în viaţa bisericii a fost anul 1914 când, prin decretul cu numărul 46432, semnat de regele Ferdinand I, a fost declarată monument de artă conform:„Având în vedere avizul Comisiunii Monumentelor Istorice, consemnat în procesul verbal al şedinţei de la 10 noiembrie a.c…. am onoarea a ruga respectuos pe majestatea Voastră să binevoiască a semna alăturatul decret, prin care biserica din comuna Cornu de Sus se declară monument public de artă, înscriindu-se în inventarul general al monumentelor din România”…

„Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională rege al României.

La toţi de faţă şi viitori sănătate,

Asupra Raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii cu nr.46432/1914,

Văzând avizul Comisiunii Monumentelor Istorice de la 10 noiembrie a.c.

Potrivit art. 2 şi 3 din legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice:

Am decretat şi decretăm:

Articolul I.- Se declară monument de artă biserica din comuna Cornul de Sus, jud. Prahova şi se va înscrie în inventarul general al monumentelor din România.

Articolul II.- Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Instrucţiunii este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiunilor prezentului Decret.

Dat la Bucureşti la 18 decembrie 1914.”

În anul 1930, prin desprinderea de parohia Cornu de Jos, a luat fiinţă parohia Cornu de Sus, păstrând vechea delimitare. Cimitirul din curtea bisericii a fost mutat în altă zonă în anul 1939. Suferind deteriorări şi în urma seismului din 1940, ctitoria a fost reparată abia în anul 1966. Seismul a distrus complet casa parohială. Cu sprijinul enoriaşilor, îndrumat de preotul paroh Valeriu Andreescu, în anul 1988 au fost demarate lucrările de restaurare, care au fost finalizate abia în anul 1994, păstrându-se caracterul vechii picturi a lăcaşului, monument de artă cu care enoriaşii se mândresc.

Şi în satul Cornu de Jos, actuala biserică având hramul Cuvioasa Parascheva a fost ridicată pe ruinele unei ctitorii de la 1771. Lucrările pentru construcţia actualei biserici ce poartă acelaşi hram, au început în anul 1907 şi s-au finalizat în 1913. Ritmul lent al lucrărilor s-a datorat lipsei fondurilor băneşti, care proveneau de la enoriaşi. În acel timp, satul l-a avut în mijlocul său pe regele Carol I (1866-1914), care văzând lipsa fondurilor băneşti, a subsris suma de lei 1000.

Biserica este construită sub formă de corabie, stil treflat, cu acoperişul din tablă zincată, cu trei turle, în una din ele fiind clopotniţa. Pisania bisericii ne spune: ”Această Sfântă şi Dumnezeiască biserică din comuna Cornu, cătunul Cornu de Jos, s-a ridicat din temelie în locul celei vechi şi s-a înfrumuseţat aşa cum se vede, în zilele prea înălţatului nostru Rege al României, Carol I şi soţia sa, Regina Elisabeta, Mitropolit primat fiind I.P.S.C Arămescu Donici: începându-se la anul mântuirii 1907 iunie 11 şi s-a terminat la anul 1913 iunie 9, când s-a şi sfinţit prin osteneala şi stăruinţa preotului paroh Sachelarie Baziliu Rădulescu, a epitropului Alex.M.Burlacu, a casierului comitetului bisericii, Anton Chirulescu, Gh.Oprea Manta, Stan I.G.Manta, Stan Preotu Radu, Gheorghe Stoica Apostol, preotul Gh.Rădulescu, Vasile M. Burlacu, Stan R.Boarfă, Ion N. Lixandru, Manta N. Burloiu, Gh.M.Alexe, Moise M. Alexe, N.Chiţu Burchiu, Gh.I.Burloiu, Alexe Rădulescu, Paraschiva Dumitrescu, Petre C. telegescu, Gr.Savu, N.G. Zidaru, Gr.D. Moisescu, Moise M. Burlacu, Ilinca I. Petrescu şi M.S. Regele Carol I, care a dat 1000 lei.”

Edificiul e unul dintre cele mai impunătoare. Larg dimensionat, cu pronaosul uşor lărgit, el ilustrează ca plastică monumentală tipul curat al stilului specific secolului al XVI-lea reprezentat de meşterii care au zidit mănăstirea Dealul de lângă Târgovişte.

VII.Populația

Numărul populației totale potrivit datelor Institutului Național de Statistică cu privire la ultimul recensământ (2011) este de 4516 locuitori.

Situația defalcată pe sate:

  • 3456 locuitori în satul Cornu de Jos,
  • 1060 locuitori în satul Cornu de Sus.

Populația stabilă pe sexe și grupe de vârstă:

Populația pe sexe

TOTAL

G R U P A   D E  V Â R S T Ă 

 

Sub 5

ani

 5 - 9

ani

 10 - 14

ani

15 - 19

ani

20 - 24

ani

25 - 29

ani

30 - 34

ani

35 - 39

ani

40 - 44

ani

45 - 49

ani

50 - 54

ani

55 - 59

ani

60 - 64

ani

65 - 69

ani

70 - 74

ani

75-79

ani

80-84

ani

85 ani

si peste

A

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

         Ambele sexe

4516

151

186

203

206

280

269

347

344

467

240

301

326

291

257

239

236

110

63

         Masculin

2170

70

94

111

116

132

138

165

180

230

123

145

155

149

114

110

83

38

17

         Feminin

2346

81

92

92

90

148

131

182

164

237

117

156

171

142

143

129

153

72

46

                     

Notă: Informații extrase de pe site-ul oficial al INS -  RPL 2011 http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

Populația comunei Cornu este răspândită inegal pe teritoriul comunei, în Cornu de Sus populația fiind repartizată pe o suprafață mult mai mică din cauza reliefului accidentat. În anul 1810, populația comunei era de 413 locuitori, în timp ce, în secolul XX, populația a înregistrat un spor numeric de peste 4000 de locuitori. În această dinamică a populației, localitatea a manifestat, de-a lungul timpului, o dinamică ascendentă. Încă din anul 1966, populația a început să crească de la 4114 locuitori, la 4572 în anul 1977 şi la 4690 în anul 1989. Densitatea populației a manifestat o creștere de la 21,71 locuitori/km² în anul 1810, la 240,59 locuitori/ km² în anul 1977[1]. După anul 1989, ca urmare a industrializării anumitor zone, a creșterii mobilității teritoriale, populația a început să scadă numeric, însă nu la o rată foarte rapidă. Această dinamică s-a datorat în mare parte constituirii unor gospodării agro- turistice, dar și constituirii unor reședințe de vacanță în comună. Structura etnică este majoritar română, în proporție de aproximativ 99,76%. Structura religioasă evidențiază o majoritate ortodoxă, respectiv 99,51% din totalul populației. 

Populația comunei Cornu după domiciliu număra, la 1 iulie 2019, 4256 de locuitori, dintre aceștia 2193 fiind de sex feminin și 2063 fiind de sex masculin. Comparativ cu anii precedenți, numărul populației a cunoscut o ușoară scădere.

Populația pe grupe de vârstă:

Denumire

2016

2017

2018

2019

Număr total populație/1 iulie

4287

4298

4290

4256

Număr populație – sex feminin

2215

2226

2217

2193

Număr populație- sex masculin

2072

2072

2073

2063

Număr populație de vârstă oficială

corespunzătoare învățământului preșcolar

75

82

85

86

Număr născuți vii

30

34

23

33

Număr decedați

63

48

64

49

Număr căsătorii

27

25

25

28

Număr divorțuri

5

9

12

11

Număr stabiliri de reședință

20

16

23

17

Număr plecări cu reședință

63

37

37

33

Număr stabiliri cu domiciliu (inclusiv migrația internațională)

83

95

75

78

Număr plecări cu domiciliu (inclusiv migrația externă)

58

50

66

84

Număr emigranți definitivi pe județe și localități de plecare

2

1

9

5

Număr imigranți definitivi pejudețe și localități de plecare

3

2

2

0

Populația comunei Cornu, repartiție pe sexe:

Repartiția populației comunei Cornu pe grupe de vârstă, la 01 iulie 2019:

VIII.Principalele instituții

1. INSTITUȚII DIN DOMENIUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

În comuna Cornu, infrastructura educațională este formată dintr-o unitate de învățământ cu personalitate juridică ce are:

Ciclul preșcolar

  • Grădiniță cu program normal Cornu de Sus
  • Grădiniță cu program normal Cornu de Jos
  • Grădinița cu program prelungit Cornu de Jos

Ciclul primar și gimnazial

  • Școala gimnazială profesor Cristea Stănescu Cornu de Jos

Școala Gimnazială „Profesor Cristea Stănescu” este o școală gimnazială din mediul rural care are în subordine celelalte structuri: Grădinița cu program normal Cornu de Jos, grădinița cu program prelungit Cornu de Jos și Grădinița cu program normal Cornu de Sus.

Scurt istoric

Începutul învățământului la Cornu trebuie căutat spre sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIX-lea când se organizează învățământul prahovean urban și rural.

În 1839 se deschide o școală în Cornu de Jos de către dascălii Toma și Neagu. În condițiile izbucnirii și desfășurării revoluției de la 1848, învățământul public de la sate cunoaște o perioadă de întrerupere.

Școala din Cornu își reia activitatea în anul 1861 și se înscrie în cele 163 de școli care funcționau în cuprinsul județului Prahova. Primul document care atestă existența școlii în satul Cornu de Jos îl reprezintă un proces verbal de inspecție care poartă data de 7 decembrie 1889. În 1895 începe construirea primului local de școală și este dat în folosință în anul școlar 1899 - 1900. Începând cu 1925 funcționează prima "Grădiniță de copii". Între anii 1959 - 1960 existau patru săli de clasa în Cornu de Jos, în 1968 funcționează opt săli de clasă, cancelaria, laborator, biblioteca, iar între 1982 - 1984 are loc o extindere cu încă patru săli de clasă și grupuri sanitare. În anul 2001 se inaugurează laboratorul de informatică.

Școala din Cornu de Sus este construită în perioada interbelică (1925) și renovată în anul 1994. Grădinița din Cornu de Jos este construită în anul 1979 și este modernizată în anul 2000.

Începând cu 01.09.2011, prin decizia nr. 523/17.02.2011, Inspectoratul Școlar al județului Prahova aprobă schimbarea denumirii Școlii cu clasele I-VIII Cornu de Jos în Școala Gimnazială „Profesor Cristea Stănescu”- unitate de învățământ cu personalitate juridică.

În cadrul școlii gimnaziale sunt promovate activități de consiliere, precum și activități extracurriculare care au un grad de realizare de aproximativ 75-85%. Accesul către școală se face foarte ușor, iar drumul parcurs de fiecare elev zilnic pentru a merge la școală este sub 30 de minute, fiind disponibil un mijloc de transport în comun pentru deplasare, cu orar adaptat programului școlii. Școala Gimnazială a fost modernizată cu sprijinul bugetului local, elevii având condiții de desfășurare a actului educațional de bună calitate.

Grădiniță nouă cu program prelungit

Comuna Cornu a reușit să construiască, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) și din bugetul local, o grădiniță ce va funcționa cu program prelungit. Aceasta se va deschide la data de 15 septembrie 2021.

Noua grădiniță va avea trei grupe de copii ce vor avea program prelungit. Terenul pe care s-a construti grădinița are o suprafață de 2.033,00 mp. Clădirea are un regim de înălțime: P+1E+M, având suprafața construită grădiniță: 462,60 mp, suprafața utilă desfășurată grădiniță: 844,40 mp, suprafața construită desfășurată grădiniță:1.023,55 mp

Grădinița cu program normal Cornu de Jos

Grădinița cu program normal Cornu de Sus

2. INSTITUȚII DIN DOMENIUL CULTURII

Cultura este o componentă importantă a vieții satului, fiind un domeniu care poate contribui, în mod specific, la creșterea gradului de atractivitate a satului pentru populația tânără. Mijloacele prin care se induce cultura în mediul rural sunt: căminele culturale, bibliotecile, muzeele, radioul, televiziunea. Comuna Cornu a alocat resurse importante reabilitării monumentelor și reactivării culturale a acestora. Monumentele culturale din comuna Cornu stau la baza identității culturale a localității. Aceste monumente constituie de asemenea și un reper pentru dezvoltarea ulterioară a turismului în comună. Infrastructura culturală este formată din; Căminul cultural, Biblioteca, Muzeul de Istorie și Etnografie, Muzeul Hărților, Monumentul Eroilor.

Căminul cultural din comuna Cornu

Căminul cultural situat în centrul comunei Cornu, este o instituție locală care focalizează activitatea culturală și artistică a localității. Construcția a început în anul 1937, s-a întrerupt în timpul războiului și a fost finalizat abia în anul 1953.

Între anii 1958-1986, căminul cultural a suferit unele modificări de structură în urma cărora sala de spectacole s-a extins, cuprinzând în prezent un număr de 350 de locuri, 3 holuri interioare și 7 săli de cursuri. Pe parcursul anului 2007, respectiv începând cu luna aprilie, instituția a fost renovată, astfel încât, în incinta acesteia să se poată desfășura activități cultural - artistice și educative, să poată fi dezvoltată activitatea în domeniul cultural - artistic în bune condiții.

În cadrul căminului cultural își desfășoară activitatea cca. 100 de copii înscriși la diferite cursuri sub îndrumarea profesorilor și a instructorilor de specialitate, colaboratori ai diferitelor instituții de cultură din județul Prahova.

Biblioteca Comunală Cornu

Biblioteca Comunală Cornu a luat ființă în anul 1956 și a fost amplasată inițial în cadrul căminului cultural, în prezent având sediu special amenajat. Având un fond de carte de peste  20.000 de volume, biblioteca are înscriși, până în prezent, cca 1.000 de cititori. Cărțile sunt așezate în ordine alfabetică și pe domenii, astfel: filosofie, științe socio-politice și economice, istorie, științe exacte, tehnică, geografie, lingvistică, filologie, literatură, artă, sport, biografii.

Biblioteca este sediul tuturor expozițiilor de carte, organizate cu prilejul aniversărilor marilor poeți și prozatori, este centrul de pregătire al programelor artistice prilejuite de sărbătorile tradiționale românești, diferite concursuri și lansări de carte.

Muzeul de Istorie şi etnografie este structurat pe două secții: Secția de istorie și Secția de Etnografie și Artă Populară. Colecția muzeului cuprinde vestigii, documente, sigilii, arme de luptă, precum și obiecte de uz gospodăresc și alte obiecte.

Secţia de istorie veche cuprinde numeroase piese, vestigii din epoca bronzului (2500 – 2000/1800 î.H), cum sunt fragmentele de ceramică dacică din secolul III î.H. până în secolul II d.H.: cărămizi, pietre de râşniţă, oale de pământ ars şi diverse unelte de muncă din epoca bronzului şi a fierului. Muzeul satului găzduiește și o bogată colecție de uz casnic. Ceramică, lăzile de zestre, putineiele, ploștile, toate lucrate de mâini meştere sau colecţia de furci de tors, daracul pentru lână – toate alcătuiesc o podoabă a muzeului, căci oamenii din Cornu au fost dintotdeauna receptivi la înnoiri şi au asimilat, selectiv, forme ale civilizației materiale şi spirituale corespunzătoare dorinței lor de mai bine, de a fi în rândul lumii, fără să renunţe la valorile morale şi artistice acumulate şi transmise din generaţie în generaţie.

De un mare interes sunt şi fotografiile şi documentele scrise ale muzeului, care constituie un fel de hronic ilustrat al vieţii oamenilor de aici, care te îndeamnă să cunoşti mai îndeaproape rădăcinile înfipte în adâncul istoriei precum şi viaţa celor din prezent a celor care locuiesc pe mirificele plaiuri ale comunei cu un nume atât de frumos.

Altă secţie a muzeului recompune sugestiv ocupaţiile localnicilor din timpurile străvechi până azi. Sunt expuse obiecte care amintesc de morile existente în secolul al XV-lea, pe apele Prahovei şi Câmpiniţei. Pentru agricultură, atâta cât se putea face pe aceste locuri submontane, stau mărturie, printre altele, unelte ca brăzdarul de plug, securile, sapele şi furcile din lemn şi fier, greblele, tiocurile şi coasele. Industria casnică de tors, ţesut, brodat, este bogat reprezentată prin uneltele specifice ţesutului, cât şi prin produsele expuse într-o altă încăpere a muzeului. Impresionează, îndeosebi, iile, fotele, ştergarele care se constituie în imagini ale talentului şi harului artistic ale cornenilor de demult, o veritabilă expoziţie de artă populară ce epatează prin bogăţia imaginaţiei, prin alegerea deosebită a culorilor, cât şi prin discreţia şi varietatea liniilor. Pasiunea brodatului dăinuie şi astăzi în Cornu; multe femei ţes pânza de borangic, brodează ii sau alte produse de mare frumuseţe, care iau calea exportului, făcând cunoscută lumii patima pentru frumos, vocaţia artistică înnăscută, coborâtoare din moşi-strămoşi.

Muzeul Hărţilor se află in incinta căminului cultural. Este un muzeu care deţine o colecție de 160 de de hărţi vechi, litografii, gravuri în aramă colorată, hărţi din istoria ultimelor secole de civilizaţie şi desene.  Cel mai vechi exponat datează din secolul XVI. In cadrul său sunt prin expuse şi patru busturi ale unor cartografi rămaşi în istorie - Nicolae Milescu Spătaru, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Nicolaus Olahus, Johanes Honterus.

Monumentul Eroilor

În centrul comunei Cornu se află și un impunător Monument al Eroilor. Este vorba despre o operă în granit şi bronz realizată de sculptorul Nicolae Kruch (1932-1995). Monumentul a fost înălţat în Cornu în anul 1986 pe locul unui vechi monument distrus la cutremurul din 1977, pe locul denumit Aniniş.  Monumentul eroilor neamului aminteşte generaţiilor de azi şi celor ce vor urma, faptele de arme ale bravilor ostaşi ai Cornului.

Monumentul are o înălţime de 15 m şi este realizat din piatră de calcar Viştea. Lucrarea se constituie din două elemente: un alegoric arc peste timp care se înalţă peste o simbolică ladă de zestre. Lada de zestre este placată la rândul său cu trei reliefuri din bronz, reprezentând campaniile din 1877-1878 (Închinarea drapelului turcesc capturat de către Grigore Ion, ajutat de alţi doi prahoveni din Batalionul II Vânători Prahova, în faţa regelui Carol I), 1916-1917 (Se adună ţara pentru Unirea cea Mare) şi 1941-1945 (Participanţii şi Copilul simbolizând speranţa în viitor).

Pe faţa monumentului, două reliefuri emblematice pe laterale şi alte trei cuprind lista cu numele eroilor localnici căzuţi la datorie. „Dăltuirea numelui lor în piatră este un semn al cinstirii şi neuitării pentru jertfirea vieţii lor pe altarul sfânt al patriei... Este o pagină de istorie, scrisă cu sânge şi mari jertfe de strămoşii noştri şi pe care o scriem şi noi astăzi, având drept temei munca şi lupta pentru unitatea şi independenţa ţării, pentru pace şi prietenie, pentru o lume mai dreaptă şi mai bună.”

În perioada 2018-2020 Monumentul eroilor a fost restaurat complet prin execuția investiției ”CONSERVARE, RESTAURARE, CONSOLIDARE ŞI PUNERE ÎN VALOARE A MONUMENTULUI EROILOR DIN COMUNA CORNU”, constând în:

  • Restaurarea și înlocuirea placajului din piatră naturală (calcar de Viştea);
  • Înlocuirea pavajului existent degradat din mozaic atât de pe postament, cât şi din aleile parcului aferente monumentului;
  • Refacerea/revizuirea modului de prindere a basoreliefurilor din bronz și realizarea unui cartuș suplimentar (inferior) pe latura Nordică, pentru echilibrarea compozițională a obiectului monumental;
  • Reconfigurarea geometriei platformei prin care se face accesul la monument, prin deschiderea pe zonele laterale(Vest și Est) sporind accesibilitatea la monument-;
  • Bordarea/marcarea rampelor cu parapeți de joasă înălțime cu rol de jardiniere;
  • Reconfigurarea spațiului de depunere a lumânărilor și inserarea acestuia în zona rampelor de acces;
  • Refacerea zonei de vegetație aferentă platformei monumentului.    

 EVENIMENTE LOCALE ANUALE, MANIFESTĂRI CULTURALE

ZIUA COMUNEI CORNU ”FESTIVALUL FLORILOR DE TEI” – sărbătoare anuală luna iulie

Tradițiile și obiceiurile specifice zonei noastre sunt parte din cultura tradiţională românească şi, ca atare, organizarea de activităţi culturale constituie oportunităţi de a promova o imagine a potenţialului cultural local şi zonal.   Una dintre manifestările cultural-artistice menționată în agenda culturală este sărbătoarea comunei Cornu, care are loc în iulie, pentru că în această lună înfloresc teii din centrul  comunei. Această manifestare s-a bucurat de un ecou deosebit încă din anul 2007, când a avut loc prima ediţie a Zilelor comunei Cornu.

Sărbătoarea anuală organizată pentru celebrarea comunei Cornu, care a fost denumită începând cu anul 2008 Sărbătoarea Florilor de Tei este o manifestare culturală complexă, cu participarea ansamblurilor folclorice din judeţul Prahova, a ansamblului folcloric local, a artiștilor români de muzică uşoară şi populară consacraţi. Se organizează, competiţii sportive, iar în centrul comunei şi cu această ocazie, pe scena amplasată are loc deschiderea oficială, ceremonia de premiere, înmânare a diplomelor şi a premiilor aprobate de Consiliul Local către persoanele vârstnice, familiile ce împlinesc 50 de ani de la căsătorie, elevii cu rezultate şcolare deosebite, etc.

 ZIUA EROILOR - manifestare culturală organizată la Monumentul eroilor din parcul localității

Eveniment local cu o valoare istorică deosebită, destinat să comemoreze eroii căzuți pe câmpul de luptă în războaiele pentru apărarea patriei și reîntregirea neamului. Evenimentul se desfășoară în ziua în care se celebrează Înălțarea Domnului și constă în :

  • Ceremonie religioasă de comemorare a eroilor căzuți în Primul Război Mondial, depunerea de coroane de flori la monument, ceremonial militar cu fanfare militară a Consiliului Județean Prahova și defilare a detașamentelor de elevi ai Școlii de agenți de poliție Vasile Lascăr Câmpina și de la Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir din Breaza;
  • Discursuri și alocuțiuni prezentate de personalități ale vieții culturale, politice, sociale și militare;
  • Tradiții locale pentru pomenirea morților: ouă roșii, cozonac, colivă, colaci etc. oferite participanților la ceremonie;
  • Program cultural prezentat de către elevii Scolii Gimnaziale Profesor Cristea Stănescu Cornu.

HRAM – MĂNĂSTIREA SF. IOAN EVANGHELISTUL CORNU DE JOS - 8 MAI, 25 SEPTEMBRIE – manifestare religioasă anuală

Hramul principal al mănăstirii este 8 mai, zi în care biserica prăznuiește minunile săvârșite, după slăvita lui adormire, la mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, pentru toţi cei care au căutat prin rugăciuni tămăduire de neputințele lor sufleteşti şi trupeşti. Al doilea hram al mănăstirii, datorat evlaviei ctitorilor ei, este pe 25 septembrie, când este prăznuită Sfânta cuvioasă Eufrosina.

HRAM - BISERICA CUVIOASA PARASCHIVA CORNU DE JOS - 14 OCTOMBRIE - manifestare religioasă anuală

HRAM – BISERICA ÎNALŢAREA DOMNULUI CORNU DE SUS- manifestare religioasă anuală

3. INSTITUȚII DIN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

Infrastructura de sănătate din comuna Cornu deține dotările pentru oferirea de servicii de sănătate primară. Aceste servicii reprezintă un factor esențial atunci când evaluăm calitatea vieții în comuna. Populația comunei are acces la servicii primare de sănătate oferite în cadrul unui dispensar modernizat ce găzduiește cu trei cabinete medicale, din care unul de stomatologie.

4. INSTITUȚII DIN DOMENIUL ASISTENȚEI SOCIALE

Serviciul Public de Asistență Socială al comunei Cornu s-a înființat prin Hotărârea Consiliului Local nr.45/13.07.2013 iar Regulamentul de organizare și funcționare al acestui serviciu s-a aprobat prin Anexa nr.1 la această hotărâre. Serviciul a fost acreditat și autorizat să acorde servicii sociale pe perioadă nedeterminată de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice conform Certificatului de acreditare seria AF nr.3870/24.06.2016.

Prin Hotărârea Consiliului local al comunei Cornu nr.96 din 20 decembrie 2017, s-a prevăzut Compartimentul de asistență socială, în cadrul căruia sunt prevăzute următoarele funcții: o funcție contractuală de asistent social principal(studii superioare), o funcţia contractuală de asistent social debutant(studii superioare) și 25 posturi de asistent personal al persoanei cu handicap grav.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr.26 din 20 martie 2018 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al Compartimentului de asistenţă socială organizat la nivelul comunei Cornu, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din din H.G. nr. 797/2017. Compartimentul de asistenţă socială de la nivelul comunei Cornu este structură specializată în administrarea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor sociale, înfiinţată la nivel de compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului comunei, , cu scopul de a asigura aplicarea politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială. În aplicarea politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială, Compartimentul îndeplineşte, în principal, următoarele funcţii:

  • de realizare a diagnozei sociale la nivelul comunei Cornu, prin evaluarea nevoilor sociale ale comunităţii, realizarea de sondaje şi anchete sociale, valorificarea potenţialului comunităţii în vederea prevenirii şi depistării precoce a situaţiilor de neglijare, abuz, abandon, violenţă, a cazurilor de risc de excluziune socială etc.;
  • de coordonare a măsurilor de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri;
  • de strategie prin dezvoltarea serviciilor sociale şi a planului anual de acţiune;
  • de comunicare şi colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi instituţiilor care au responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, cu serviciile publice locale de asistenţă socială, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile care desfăşoară activităţi în domeniu, cu reprezentanţii furnizorilor privaţi de servicii sociale, precum şi cu persoanele beneficiare;
  • de promovare a drepturilor omului, a unei imagini pozitive a persoanelor, familiilor şi grupurilor vulnerabile.

Beneficiarii serviciilor sociale, grupuri vulnerabile identificate:

Copiii şi familiile aflate în dificultate identificate sunt: a) tineri provenind din sistemul de protecţie a copilului; b) familii monoparentale; c) familii tinere; d) copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

Problemele sociale ale copiilor şi familiilor aflate în dificultate sunt: a) resurse financiare insuficiente şi dificultăţi în gestionarea lor; b) dificultăţi în găsirea unui loc de muncă; c) familii cu climat social defavorabil; d) abandonul şcolar; e) probleme de sănătate; f) dificultăţi în obţinerea unor drepturi.

Persoane vârstnice

Problemele sociale ale persoanelor vârstnice sunt: a) sănătatea precară; b) venituri mici în raport cu necesităţile; c) izolare, singurătate; d) capacitatea scăzută de autogospodărire; e) absenţa suportului pentru familia care are în îngrijire un vârstnic dependent;

Persoane cu handicap (minori sau adulţi)

Problemele sociale ale persoanelor cu handicap sunt: a) accesibilitatea, inclusiv în propria locuinţă; b) lipsa locurilor de muncă protejate; c) lipsa profesioniştilor în servicii specializate; d) atitudinea discriminatorie a societăţii; e) situaţia materială precară; f) absenţa suportului pentru familia care are în întreţinere persoana cu handicap; g) lipsa centrelor rezidenţiale / de zi, specializate pe tipuri de handicap.

Tipurile de situații de dificultate, vulnerabile, dependente sau risc social și estimarea numărului de beneficiari

  1. Persoane cu dizabilități, adulți: handicap grav – 114 (din care cu handicap grav 65);
  2. Copii cu dizabilități: 10;
  3. Familii cu venituri insuficiente: (beneficiari de venit minim garantat: 10; alocații pentru susținerea familiei: 19);
  4. Copii cu părinți plecați la muncă în străinătate: 35;
  5. Persoane vârstnice în situații de risc (fără copii, cu boli cronice, etc.): 18
  6. Asistenți personali ai persoanelor cu handicap grav : 20.

Finanțarea serviciilor sociale

Finanţarea Compartimentului de asistenţă socială de la nivelul comunei Cornu se asigură din bugetul local. Finanţarea serviciilor sociale şi beneficiilor de asistenţă socială se asigură din bugetul local, bugetul de stat, din donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, potrivit legii.

 

5. INSTITUȚII DIN DOMENIUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI

Infrastructura sportivă. Comuna Cornu dispune de o sală de sport multifuncțională și două terenuri de sport, acestea fiind utile pentru localnici, dar și puncte de atracție pentru turiști.

Sala de sport din comuna Cornu este una de standarde europene finalizată în 2010 și cu o anvergură națională sau europeană, aceasta putând găzdui o serie de competiții sportive de renume. Această facilitate reprezintă așadar un argument important pentru practicarea turismului sportiv în localitate și pentru creșterea atractivității Comunei Cornu ca destinație turistică.

Sala de Sport are un parter cu înălțimea maximă la coamă de 13,06m. Suprafața construită este 2475,98m², iar suprafața desfășurată de 2475,98m². Tribuna este prevăzută cu un număr de 300 de locuri. La realizarea acestui proiect s-a urmărit ca aspectul arhitectural al sălii să se armonizeze mediului ambiant înconjurător prin forme și culoare, dar să creeze și ceva inedit și spectaculos. În sala de Sport din Cornu se pot practica jocuri sportive (handbal, baschet, volei, tenis, badminton); dar și spectacole cu caracter sportiv sau alte evenimente cultural – sportive.

În comuna Cornu există două terenuri de sport. Este vorba despre un stadion de fotbal în satul Cornu de Jos, omologat pentru jocurile oficiale din Liga A Prahova și un teren în satul Cornu de Sus.

În anul 2021 s-au finalizat încă două terenuri de sport (fotbal și tenis) care urmează a fi puse în funcțiune în luna septembrie și a început execuția unui Bazin de înot didactic, toate amplasate în apropierea Sălii de Sport.

Cluburi sportive

Pe raza comunei Cornu sunt înființate două cluburi sportive de drept privat, constituite ca persoane juridice fără scop patrimonial, deținătoare ale certificatului de identitate sportivă, respectiv :

  1. Asociația Clubul Sportiv de Drept Privat Cornu, posesor al certificatului de identitate sportivă nr.609/0000630/2002, emis de Ministerul Tineretului și Sportului. Acest club reprezintă comuna Cornu în Liga A Prahova, cea mai importantă competiție județeană de fotbal.
  2. Asociația Clubul Sportiv KOKKI, club afiliat în cadrul Federației Române de Karate, posesor al certificatului de identitate sportivă nr.404/0060073/2011, emis de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret din cadrul Ministerului Educației Tineretului și Sportului. Acest club reprezintă comuna Cornu în competiții interne și internaționale.

 

6. INSTITUȚII DIN DOMENIUL PRESEI, RADIOULUI, TELEVIZIUNII ȘI ALTELE ASEMENEA

În Comuna Cornu funcționează un oficiu poștal, care oferă  servicii de corespondență, expediere colete etc. Toate rețelele de telefonie mobilă au o bună  acoperire și numărul utilizatorilor este în continuă creștere.

Locuitorii Comunei Cornu beneficiază  de televiziune prin cablu și rețea de internet – servicii furnizate de mai mulți operatori autorizați: Telekom, Orange, Vodafone, Digi, ș.a. Primăria și celelalte instituții publice au acces la rețeaua de internet.

IX.Rețeaua rutieră

ADRUMURI DE INTERES NAȚIONAL

  • Drumul național București-Brașov - DN1, cu o lungime de 6,5 (km pe teritoriul comunei Cornu (de la km. 94+300 la km. 100+800).

B. DRUMURI DE INTERES JUDEȚEAN

  • Drumul județean 101 R, cu o lungime de cca. 1,1 km pe teritoriul comunei Cornu.
  • Drumul județean 205 G, cu o lungime de cca. 3 km pe teritoriul comunei Cornu.

C. Drumuri de interes local

1. Drumuri comunale:

  • Strada Carol I: drum comunal clasificat, de la intersecția cu DJ205G și B-dul Eroilor (centrul comunei) până la podul de la Valea Rea.  Construcție din covor asfaltic 1,7 km.
  • Strada Mihai Viteazul: drum comunal clasificat, de la podul de la Valea Rea până la ieșirea în DN1 din satul Cornu de Sus. Construcție din covor asfaltic 1,7 km.

2. Străzi:

  • Conform nomenclaturii stradale a comunei Cornu, pe teritoriul localității se află 52 străzi clasate și 54 alei în lungime totală de 42,3 km.

Obs: Anexa nr.8 se va actualiza după finalizarea lucrărilor de  cadastru general.

X.Principalele funcțiuni economice

Dezvoltarea județului Prahova în ultima decadă a influențat și dezvoltarea localităților componente. Astfel, fiecare dintre acestea au pus în valoare, în modalitățile cele mai bune, potențialul local economic și de productivitate. Dintre localitățile județului Prahova, comuna Cornu are o poziție favorabilă la indicatorii economici dar și la nivel de indicatori sociali și de infrastructură. Faptul că este plasată pe o rețea de infrastructură cheie, pe drumul expres DN1 și datorită faptului că este amplasată într-o rețea de localități de tranzit comercial intens între Muntenia și Transilvania, fac din Cornu un loc cu potențial economic peste media comunelor din România.

Conform analizei Agenției pentru Dezvoltare Regională, comuna Cornu se află într-o zonă de creștere moderată, alături de localitățile Breaza și Câmpina precum și alte localități rurale de pe Valea Prahovei. Creșterea moderată indică o sănătate economică și un potențial pentru perioada următoare, ce poate fi realizat prin investiții publice care să atragă dezvoltarea unor investiții private la nivel local.

Mediul economic din comuna Cornu este susținut pe cinci piloni principali la nivelul localității: sectorul construcțiilor, sectorul farmaceutic și al altor produse derivate, sectorul mecanică fină, urmate la mică distanță de sectorul industriei ușoare prin confecțiile textile și sectorul turismului, reprezentat prin dezvoltarea capacității de cazare prin hoteluri și pensiuni dar și servicii de tratament de tip spa.

Specializarea înaltă își găsește locul în mediul economic cornean prin investițiile realizate în ultimii ani în domeniu de către firme cu capital străin. Printre investițiile străine directe de prestigiu, putem enumera investiția realizată de SWISSCAPS ROMÂNIA SRL, al cărei domeniu de activitate este fabricarea preparatelor farmaceutice.

Domeniul construcțiilor este unul de tradiție la nivel local. Corneenii sunt cunoscuți ca fiind competitivi în domeniul construcțiilor, multe familii învățând și practicând meseria în ultimele sute de ani. Au fost identificați cca. 20 operatori economici care activează în domeniul construcțiilor, majoritatea cu activități în domeniul construcțiilor de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, drumuri și poduri.

Industria ușoară este bine reprezentată la nivel economic. Remarcăm mai ales activitatea LIMASSOL PROPERTY HOLDING L, cod CAEN 1439 care produce tricotaje pentru export către cumpărători europeni.

Alte firme care activează cu succes în comuna Cornu sunt întâlnite în comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate sau specializate, fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor de patiserie și alte domenii.

Putem observa că activitatea economică a comunei Cornu nu este de neglijat, principalii operatori economici având o cifra de afaceri importantă. Statistica privind forța de muncă a comunei Cornu, pentru anul 2020, indică existența a aproximativ 871 de salariați la un număr de 142 de agenți economici. Numărul important de angajați ai companiilor private locale este încurajator pentru inițiativele locale și continuarea procesului de modernizare a infrastructurii locale. 

Pe teritoriul localității Cornu se găsesc de asemenea și trei stații de carburanți. Prezența a trei stații de carburanți este un indiciu important al dezvoltării într-o localitate de 4510 de locuitori. Cei trei operatori economici sunt: Neptun SRL, Market SRL și OMV Petrom Marketing SRL.

Rata șomajului la nivelul comunei Cornu la sfârșitul lunii aprilie 2021 era de 2%.

În urma analizei economice, putem aprecia că operatorii economici din Comuna Cornu sunt semnificativi pe piață și oferă mobilitate de dezvoltare către mai multe domenii. Concurența este unul din motoarele dezvoltării economice și contribuie la îmbunătățirea calității serviciilor și produselor de pe piață. Apariția a numeroase companii în ultimii 4 ani ne relevă faptul că piața este una flexibilă și nu este greu de penetrat. Drept dovadă, aceste noi companii au reușit să-și crească cifra de afaceri contribuind la dezvoltarea economică a localității.

Dezvoltarea în următorii ani a comunei Cornu depinde în mare măsură de păstrarea locurilor de muncă existente în localitate, precum și dezvoltarea unor noi locuri de muncă în următoarea perioadă de programare. Acest deziderat depinde în mare măsură de climatul economic național și internațional, dar și de previzibilitatea cadrului administrativ fiscal, în măsură să ofere companiilor motive să se dezvolte.

Comuna Cornu sprijină crearea unui mediu economic prietenos la nivel local, mai ales prin dialog și transparență în relația cu mediul de afaceri atunci când inițiază politici locale de natură să aibă un impact asupra firmelor. În al doilea rând, administrația locală poate oferi facilități de dezvoltare a unor noi afaceri sau extinderea celor existente prin utilizarea în parteneriate public private a unor terenuri aflate în proprietatea Consiliului Local.

 

Agricultura și Silvicultura

Comuna Cornu este amplasată pe harta transhumanței carpatico-dunărene, chiar și astăzi turmele putând fi observate tranzitând comuna. O parte a cornenilor sunt crescători de vite sau oi, existând preocupări ale sătenilor și pentru creșterea caprelor. 

Complementară atracțiilor turistice, producția agricolă și zootehnică reprezintă la rândul lor un potențial al localității. Stema comunei Cornu include o albină, semn al vechimii practicării apiculturii în comuna Cornu. Deși nu se fabrică la scară mare, mierea de albine de calitate din Cornu este recunoscută. În comuna Cornu sunt înregistrați 4 producători agricoli, în domeniile lactate, ouă, miere și flori. În ramura zootehniei, specificul comunei Cornu de comună de deal, permite dezvoltarea în continuare a unor afaceri în domeniul zootehniei și creșterii de animale. Acest lucru este posibil și datorită resurselor de pășune existente la nivelul comunei, în anul 2021 peste 20 de hectare fiind disponibile pentru crescătorii de animale în folosul activității de pășunat.

Apicultura este o ramură în care corneenii pot dezvolta ferme, această meserie fiind practicată în comună de o lungă perioadă de timp. Cel puțin 4 producători sunt cunoscuți ca având această îndeletnicire.

Pensiunile agro-turistice reprezintă investiții importante pentru economia locală, mai ales cele realizate cu sprijinul Programului Național de Dezvoltare Rurală, prin intermediul măsurilor reprezentând investiții în pensiuni și pensiuni agroturistice.

Pădurile reprezintă plămânul naturii jucând un rol foarte important în dezvoltarea locală, atât pentru rolul lor ecologic cât și pentru rolul de protecție al solurilor împotriva alunecărilor de teren. Suprafața silvică a comunei Cornu este una importantă, de peste 166 de hectare. 

 

Turismul

Comuna Cornu este în prezent o destinație de vacanță prin definiție. În jur de 1000 de locuitori ai comunei și-au construit un al doilea cămin în Cornu datorită condițiilor de viață și caracteristicilor climatice ale locului. Aceste persoane, “străinașii” locali, sunt adevărați locuitori de rang 1 ai Comunei Cornu, participanți activi la treburile socio-economice și culturale ale comunei. Dezvoltarea pe viitor a comunei Cornu ca destinație de vacanță și relaxare va ține cont de obiceiurile comunității locale, incluzând nevoile străinașilor. 

Tipologia turistică a comunei Cornu se pliază și pe specificul zonei Valea Prahovei – Brașov, una din cele mai importante zone turistice montane din România, din mai multe considerente, printre care și proximitatea față de capitală dar și caracteristicile fizico-geografice.

Frumusețea și atractivitatea acestei zone se remarcă prin prezența unor forme proeminente de relief, concentrarea mare a stațiunilor montane și prin bogăția monumentelor istorice și de artă.

Turismul este un sector important de dezvoltare, mai ales în zonele în care ramurile agriculturii și industriei nu sunt explorate într-o măsură mare. Locația județului Prahova, caracteristicile geografice și cele climatice îi oferă trăsături specifice și un potențial turistic foarte mare. În domeniul turismului se pot crea oportunități de creștere a locurilor de muncă, de dezvoltare economică, culturală și socială.

Mediul economic și mediul natural sunt interconectate, în special în contextul în care există potențial turistic de o mare amploare. Resursele naturale ale comunei Cornu, caracteristicile bioclimatice, reprezintă pentru comună o mare bogăție, fiind însă necesare anumite condiții pentru crearea unui turism veritabil. Au fost identificate de către Primăria Cornu numeroase direcții de dezvoltare în direcția turismului, printre care diversificarea serviciilor turistice, îmbunătățirea calității serviciilor de cazare, extinderea structurilor de agrement turistic, crearea unei locații balneoclimaterice.

Argumentele în favoarea acestor direcții de dezvoltare includ mai ales aerul curat obținut prin aportul pădurilor de foioase din zonă, izvoarele cloro-sodice și sulfuroase concentrate, bioclima liniștitoare. În domeniul turismului au fost alocate fonduri prin Programe europene, privind încurajare activităților turistice având ca obiectiv general dezvoltarea activităților turistice în localitățile rurale pentru creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și atractivitatea spațiului rural.

În domeniul turismului, comuna Cornu are o activitatea economică aflată într-o dinamică pozitivă. O serie de operatori economici sunt înregistrați în Comuna Cornu, cu o activitate continuă de peste 10 ani și cu o stabilitate economică reală.

Cel puțin 8 operatori economici sunt înregistrați local, restul fiind înregistrați cu sediile în alte localități. Pe lângă operatorii economici menționați anterior, operatori ce gestionează pensiuni și vile turistice, spa-uri, mai există pensiuni în curs de amenajare.

 

Numărul întreprinderilor active din comuna Cornu, după domeniul de activitate:

Domeniu de activitate

2016

2017

2018

2019

Agricultură, vânătoare și servicii anexe

0

0

0

1

Silvicultură și exploatare forestieră

0

1

1

1

Industria alimentară

1

1

2

1

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

4

3

3

3

Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor

1

1

1

1

Industria metalurgică

1

1

1

1

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusive mașini, utilaje și instalații

1

0

0

0

Fabricare de mașini, utilaje și echipamente

1

2

1

2

Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor  și echipamentelor

3

3

3

3

Captarea, tratarea și distribuția apei

1

1

1

1

Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor, activități de recuperare a materialelor reciclabile

0

1

1

1

Construcții de clădiri

7

6

9

13

Lucrări de geniu civil

1

1

1

1

Lucrări speciale de constrcții

5

5

5

4

Comerț cu ridicata și cu amănuntul, întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor

3

3

3

3

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

8

7

9

8

Comerț cu amănuntul cu excepția comerțului autovehiculelor și motocicletelor

13

14

15

14

Transporturi terestre și transporturi prin conducte

2

2

2

1

Hoteluri și alte facilități de cazare

3

4

3

4

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

4

3

4

4

Activități de editare

1

1

1

1

Activități de difuzare și transmitere programe

1

0

0

0

Activități de servicii informatice

1

1

1

2

Activități auxiliare pentru intermedieri financiare, activități de asigurare și fonduri de pensie

1

1

1

1

Tranzacții imobiliare

2

0

1

1

Activități ale direcțiilor (centralelor), birourilor administrative centralizate, activități de management și de consultanță în management

5

4

4

4

Activități de arhitectură și inginerie, activități de testări și analiză tehnică

3

2

3

3

Publicitate și activități de studiere a pieței

1

2

2

2

Activități de servicii privind forța de muncă

1

0

0

0

Activități veterinare

0

0

1

0

Ativități de închiriere și leasing

0

1

1

0

Activități ale agențiilor turistice și a tur-operatorilor, alte servicii de rezervare și asistență turistică

1

1

0

0

Activități de investigație și protecție

1

1

2

2

Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri

1

1

1

1

Activități de secretariat, servicii support și alte activități de servicii prestate pentru întreprinderi

0

1

0

0

Învățământ

2

2

3

2

Activități de creație și interpretare artistică

3

3

4

4

Activități sportive, recreative și distractive

0

0

0

1

Alte activități de servicii

0

0

0

3

Sursa: Institutul Național de Statistică

 

Evoluția numărului de salariați comuna Cornu:

Domeniu de activitate

2016

2017

2018

2019

Agricultură, vânătoare și servicii anexe

-

-

-

0

Silvicultură și exploatare forestieră

0

1

1

2

Industria alimentară

13

13

13

13

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

131

139

108

81

Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor

284

292

300

305

Industria metalurgică

24

22

23

21

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusive mașini, utilaje și instalații

0

-

-

-

Fabricare de mașini, utilaje și echipamente

193

194

193

196

Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor  și echipamentelor

23

23

22

20

Captarea, tratarea și distribuția apei

11

13

13

12

Construcții de clădiri

10

21

21

34

Lucrări de geniu civil

1

0

1

1

Lucrări speciale de constrcții

3

11

15

26

Comerț cu ridicata și cu amănuntul, întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor

6

4

6

6

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

25

22

19

16

Comerț cu amănuntul cu excepția comerțului autovehiculelor și motocicletelor

32

38

40

20

Transporturi terestre și transporturi prin conducte

3

3

4

5

Hoteluri și alte facilități de cazare

5

8

7

6

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

23

22

25

32

Activități de editare

0

0

0

0

Activități de difuzare și transmitere programe

1

1

-

-

Activități de servicii informatice

1

1

1

4

Activități auxiliare pentru intermedieri financiare, activități de asigurare și fonduri de pensie

2

2

2

2

Tranzacții imobiliare

0

0

1

1

Activități ale direcțiilor (centralelor), birourilor administrative centralizate, activități de management și de consultanță în management

4

3

18

18

Activități de arhitectură și inginerie, activități de testări și analiză tehnică

8

7

8

8

Publicitate și activități de studiere a pieței

2

2

1

1

Activități de servicii privind forța de muncă

1

1

1

-

Activități ale agențiilor turistice și a tur-operatorilor, alte servicii de rezervare și asistență turistică

3

5

0

-

Activități de investigație și protecție

4

4

4

5

Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri

1

1

1

1

Activități de secretariat, servicii support și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

0

15

0

-

Învățământ

22

27

26

21

Activități de creație și interpretare artistică

8

8

10

10

Activități sportive, recreative și distractive

-

-

-

0

Alte activități de servicii

-

-

-

4

Sursa: Institul Național de Statistică

 

Evoluția cifrei de afaceri a întreprinderilor din comuna Cornu

Domeniu de activitate

2016

2017

2018

2019

Agricultură, vânătoare și servicii anexe

-

-

-

2163

Silvicultură și exploatare forestieră

-

0

180025

371707

Industria alimentară

1027685

1011516

1105059

1261597

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

4488953

10410623

6368802

5933827

Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor

47308751

52455146

55875149

58221094

Industria metalurgică

4679421

4661991

490653

4809383

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, exclusive mașini, utilaje și instalații

3000

-

-

-

Fabricare de mașini, utilaje și echipamente

44954845

368254777

50889494

33722461

Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor  și echipamentelor

2565464

2389165

2782304

2993775

Captarea, tratarea și distribuția apei

1180498

1288180

1449048

1603296

Colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor, activități de recuperare a materialelor reciclabile

-

50000

289913

506512

Construcții de clădiri

972583

934030

822232

12042756

Lucrări de geniu civil

132587

50192

101187

155699

Lucrări speciale de constrcții

564202

852916

1161702

1759775

Comerț cu ridicata și cu amănuntul, întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor

376402

330475

508594

671416

Comerț cu ridicata cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete

7319578

29302866

9704221

7574029

Comerț cu amănuntul cu excepția comerțului autovehiculelor și motocicletelor

7658841

8309774

9520766

5265862

Transporturi terestre și transporturi prin conducte

477525

417579

423147

655558

Hoteluri și alte facilități de cazare

219614

292344

445667

671449

Restaurante și alte activități de servicii de alimentație

125721

1070458

1482375

2079064

Activități de editare

28307

27405

5435

6102

Activități de servicii informatice

23400

76178

34960

52173

Activități auxiliare pentru intermedieri financiare, activități de asigurare și fonduri de pensie

162361

169632

165370

197129

Tranzacții imobiliare

28680

-

269929

1344953

Activități ale direcțiilor (centralelor), birourilor administrative centralizate, activități de management și de consultanță în management

160423

184051

1247594

1263525

Activități de arhitectură și inginerie, activități de testări și analiză tehnică

676203

1127016

608315

786090

Publicitate și activități de studiere a pieței

202077

143098

326351

450249

Activități de închiriere și leasing

2520

6400

7420

-

Activități de servicii privind forța de muncă

23794

-

-

-

Activități ale agențiilor turistice și a tur-operatorilor, alte servicii de rezervare și asistență turistică

1124405

404734

-

-

Activități veterinare

-

-

200

-

Activități de investigație și protecție

126000

144000

144650

304895

Activități de peisagistică și servicii pentru clădiri

38255

45060

48533

65735

Învățământ

730875

852294

986387

585188

Activități de secretariat, servicii suport și alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

-

697653

-

-

Activități de creație și interpretare artistică

2105699

1192912

1280476

8778115

Activități sportive, recreative și distractive

-

-

-

13500

Alte activități de servicii

-

-

-

96282

Sursa: Institutul Național de Statistică

XI.Componența nominală

1. PRIMAR

 a. mandatul 1992-1996

Cornel NANU - FSN

b. mandatul 1996-2000

Cornel NANU - PDSR

c. mandatul 2000-2004

Cornel NANU - PDSR

d. mandatul 2004-2008

Cornel NANU - PSD

e. mandatul 2008-2012

Cornel NANU - PSD

f. mandatul 2012-2016

Cornel NANU - PSD

g. mandatul 2016-2020

Cornel NANU - PSD

h. mandatul 2020-2024

Cornel NANU - PSD


2.
 CONSILIERI LOCALI 

a. mandatul 1992-1996

  1. Silviu IANCU                   - FSN
  2. Sandu BARBĂLATĂ      - FSN
  3. Verone OPREA               - FSN
  4. Nicolae DULGHERU      - FSN
  5. Nicolae MANTA              - FSN
  6. Ștefan SECĂREANU      - FSN
  7. Corneliu BURLOIU          - CD
  8. Vasile DRĂGAN              - CD
  9. Liviu STOENESCU          - CD
  10.   Aurelian CHIŢU            - CD
  11.   Ion ISTRATE                 - PUNR
  12.   Aurel CHIŢULESCU     - PDAR
  13.   Nicolae IANCU             - independent

b. mandatul 1996-2000

  1. Nicolae MANTA                - PDSR
  2. Marcel STOIAN                 - PDSR
  3. Sandu BARBĂLATĂ         - PDSR
  4. Iona BARBU                      - PDSR
  5. Georgică DIACONU          - PDSR
  6. Silviu IANCU                      - CDR
  7. Aurelian CHIŢU                 - CDR
  8. Vasile DRĂGAN                - CDR
  9. Gheorghe IANCU              - PSM
  10.    Dumitru AVRAM            - PSM
  11.    Stan DRĂGĂNESCU     - Ecologiști
  12.    Verone OPREA               - USD
  13.    Constantin ILIE               - PL-93

c. mandatul 2000-2004

  1. Nicolae MANTA                      - PDSR
  2. Marcel STOIAN                       - PDSR
  3. Georgică DIACONU                - PDSR
  4. Nicolae TUDOR                      - PDSR
  5. Grațiela CÎRCIU                      - PDSR
  6. Mihai IGRIŢ                             - PDSR
  7. Mihai RADU                            - PDSR
  8. Gheorghe MIHAI                    - PDSR
  9. Gheorghe BURLACU             - PDSR
  10.    Nicolae SAVU                      - PDSR
  11.    Dumitru AVRAM                 - ApR
  12.    Marian-Horațiu STOIAN     - ApR
  13.    Liliana ABABEI                     - PD

d. mandatul 2004-2008

  1. Marcel STOIAN                    - PSD
  2. Gheorghe-Silviu IANCU     - PSD
  3. Nicolae TUDOR                   - PSD
  4. Vasile DRĂGAN                  - PSD
  5. Nicolae SAVU                      - PSD
  6. Marian DIACONU               - PSD
  7. Maria-Rodica DUŢĂ           - PSD
  8. Nicolae VĂSII                      - PSD
  9. Ramona BARBU                - PSD
  10.    Gheorghe MIHAI              - PSD
  11.    Liliana ABABEI                 - PD
  12.    Dan ALEXANDRU           - PUR
  13.    Victor VOICA                    - PRM
  14.    Sandu BARBĂLATĂ        - PNL

e. mandatul 2008-2012 

  1. Gheorghe BURLACU            - PSD - înlocuit de Irina GRAȚIE din anul 2011
  2. Ionelia-Grațiela CÎRCIU        - PSD - înlocuit de Marius IANCU din anul 2010
  3. Marian DIACONU                  - PSD - înlocuit de Violeta MOCANU din anul 2011
  4. Vasile DRĂGAN                    - PSD
  5. Gheorghe-Silviu IANCU       - PSD - înlocuit de Angelica IONESCU din anul 2011
  6. Nicolae MANTA                     - PSD
  7. Gheorghe MIHAI                   - PSD
  8. Marcel STOIAN                     - PSD - înlocuit de Nicolae SAVU din anul 2009
  9.  Nicolae TUDOR                   - PSD
  10.    Gabriel-Luigi IANCU          - PDL
  11.    Nicoleta STOIAN                - PDL
  12.    Iulian VOICA                        - PDL
  13.    Constantin ABABEI            - PNG-CD

f. mandatul 2012-2016

  1. Nicolae SAVU                             - USL
  2. Ioan MANTA                               - USL
  3. Iulian VOICA                               - USL
  4. Angelica-Elena IONESCU         - USL
  5. Nicolae TUDOR                          - USL
  6. Nicolae ZIDARU                         - USL
  7. Nicolae IONESCU                       - USL
  8. Marius IANCU                             - USL
  9. Ștefan-Nicolae CÎRCIU              - USL
  10.    Gabriel-Luigi IANCU               - PDL
  11.    Dan ALEXANDRU                   - PDL
  12.    Mariana-Simona RADU          - PDL
  13.    Ioan PAVEL                               - PPDD

g. mandatul 2016-2020 

  1. Nicolae SAVU                             - PSD
  2. Ioan MANTA                               - PSD
  3. Iulian VOICA                               - PSD
  4. Angelica-Elena IONESCU         - PSD
  5. Nicolae TUDOR                          - PSD
  6. Nicolae ZIDARU                         - PSD
  7. Bogdan IONESCU                      - PSD
  8. Marius IANCU                             - PSD
  9. Ștefan-Nicolae CÎRCIU              - PSD
  10.    Sorin ISAR                                - PSD
  11.    Gabriel-Luigi IANCU                - PNL
  12.    Alexandru DAN                        - PNL
  13.    Nicoleta STOIAN                       - ALDE

h. mandatul 2020-2024

  1. Nicolae IONESCU                                - PSD
  2. Iulian VOICA                                         - PSD
  3. Angelica-Elena IONESCU                  - PSD
  4. Nicolae ZIDARU                                  - PSD
  5. Ștefan-Nicolae CÎRCIU                       - PSD
  6. Nicolae TUDOR                                   - PSD
  7. Nicolae SAVU                                      - PSD
  8. Ioan MANTA                                        - PSD
  9. Daniel-Ioan JOIȚA                               - PSD
  10.    Gabriel-Luigi IANCU                        - PNL
  11.    Dan ALEXANDRU                           - PNL
  12.    Nicoleta STOIAN                              - Pro România
  13.    Constantin-Robert GHEORGHE    - USR

3. VICEPRIMARI 

a. mandatul 1992-1996

               -

b. mandatul 1996-2000

Nicolae MANTA - PDSR

c. mandatul 2000-2004

Nicolae MANTA - PDSR

d. mandatul 2004-2008

Nicolae MANTA - PSD

e. mandatul 2008-2012

Nicolae MANTA - PSD

f.. mandatul 2012-2016

Nicolae SAVU - PSD

g.. mandatul 2016-2020

Nicolae SAVU - PSD

h. mandatul 2020-2024

Nicolae IONESCU - PSD

XII.Principalele organizații, partide, culte religioase

1. PRINCIPALELE ORGANIZAȚII NEGUVERNAMENTALE

a. Asociația de Dezvoltare Intercomunitară de Utilități Publice pentru serviciul de alimentare cu apă și de canalizare Măgura
b. Asociația Sportivă de drept privat Cornu
c. Asociația Clubul Sportiv Kokki
d. Asociația Prietenii Cornului
e. Asociația Crescătorilor de animale Cornu

2. PRINCIPALELE PARTIDE POLITICE
a. Partidul Social Democrat
b. Partidul National Liberal
c. Partidul ProRomânia
d. Uniunea Salvați România
e. Partidul Mișcarea Populară

3. PRINCIPALELE ORGANIZAȚII SINDICALE SAU ASOCIAȚII PROFESIONALE

În Comuna Cornu nu este înregistrat oficial nici un sindicat.

4. CULTELE RELIGIOASE

a.Parohia Sfânta Cuvioasă Parascheva, în satul Cornu de Jos – biserică aparținând Bisericii Ortodoxe Române;
b.Parohia Înălțarea Domnului în satul Cornu de Sus – biserică aparținând Bisericii Ortodoxe Române;
c.Mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfânta Cuvioasă Eufrosina –aparținând Bisericii Ortodoxe Române,

XIII.Lista cu denumirea înfrățirilor, cooperărilor sau asocierilor încheiate

1. ASOCIERI

a. Comuna Cornu este un membru activ al Asociației Comunelor din România. Primarul comunei Cornu este vicepreședinte al Asociației Comunelor din România, participând activ la elaborarea documentelor de politici publice ale asociației și reprezentând asociația în acțiunile sale pe plan intern și extern.

Comuna Cornu este membru în Asociaţia Comunelor din România – Filiala judeţeană Prahova. Misiunea Asociaţiei este de a realiza o uniune mai strânsă între comunele din România promovând idealurile şi principiile prevăzute în Carta europeană a autonomiei locale.

Obiectivele Asociației reprezentate și susținute de Comuna Cornu, sunt:

  • participarea activă la îmbunătăţirea cadrului legislativ care vizează interesele comunelor prin realizarea unui parteneriat activ şi constant cu administraţia publică judeţeană şi administraţia publică centrală;
  • realizarea unor acţiuni în comun cu Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc şi, implicit, cooperarea cu aceasta în vederea editării revistei lunare „Albina românească”;
  • implementarea strategiilor şi a programelor pentru stimularea dezvoltării sociale şi economice, echilibrate şi durabile a mediului rural, în vederea eliminării accelerate a diferenţelor de civilizaţie faţă de mediul urban;
  • mobilizarea la activităţi pentru formarea şi perfecţionarea aleşilor locali şi a funcţionarilor publici care să confere administraţiei publice locale eficienţă şi dinamică;
  • atragerea de investiţii prin crearea de parteneriate viabile între administraţia publică locală a comunelor, societatea civilă şi mediul de afaceri;                                    
  • reprezentarea unitară a intereselor comunelor în raporturile cu administraţia publică centrală, organizaţii neguvernamentale şi terţi de pe plan intern şi internaţional.

 

b. Comuna Cornu este de asemenea unul dintre membrii fondatori al Asociaţiei „Cele mai frumoase sate din Româniadin august 2010. Scopul Asociaţiei este să reunească aproximativ 81 de sate (comune) tradiţionale (5 sate/județ), care să constituie modele de dezvoltare rurală in România. Asociația CELE MAI FRUMOASE SATE DIN ROMÂNIA își propune să promoveze patrimoniul local-rural, produsele locale, tradiții și obiceiuri populare specifice satelor membre.

Obiectivele asociației sunt:
- să valorifice, să promoveze valorile și frumusețile satelor românești;
- să contribuie la renovarea și conservarea lor;
- promovarea turistică a satelor membre; diversificarea activităților economice, etc
- proiecte și investiții pentru dezvoltarea satelor membre;
- lansarea de proiecte pilot - ATELIERE RURALE, PRIMĂRIA MOBILĂ, etc.

c. Comuna Cornu este membru fondator al Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitară "Măgura” constituită în scopul reglementării, înfiinţării, organizării, finanţării, exploatării, monitorizării şi gestionării în comun a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre, atragerea de surse de finanţare şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice pe baza strategiei de dezvoltare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare.

 

d. Comuna Cornu este membră în Asociatia de Dezvoltare Intercomunitară "Parteneriatul pentru managementul deşeurilor-Prahova”, constituită pentru realizarea unui sistem de management integrat al deşeurilor la nivelul judeţului Prahova, pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de salubritate, în condiţiile unor tarife şi/sau taxe care să respecte limitele de suportabilitate ale populaţiei şi principiului poluatorul plăteşte, atingerea şi respectarea standardelor europene privind protecţia mediului înconjurător, precum şi creşterea capacităţii de atragere a fondurilor pentru finanţarea investiţiilor necesare în infrastructura tehnico-edilitară.

 

2. ÎNFRĂȚIRI, COOPERĂRI

Comuna Cornu este înfrățită cu localităţi din alte ţări, după cum apare și în fișa localității:

În anul 1994 s-a semnat protocolul de colaborare, cooperare şi înfrăţire între localitatea Cornu şi Murs - Erigne(Franţa), deşi relaţiile statornice dintre aceste două localităţi datează încă din anul 1990.

În anul 2003 s-a realizat un protocol de colaborare cu localitatea Casttina (Italia) pentru realizarea unui proiect de informatizare a activităţii de stare civilă şi evidenţa populaţiei, proiect realizat în anul 2004.

În anul 2007, s-au semnat acorduri de cooperare cu două localităţi din Italia, Valmontone şi Cittaducale, ca urmare a derulării Programului finanţat de Comisia Europeană e - Insieme.

În anul 2013 s-a semnat acordul de înfrăţire cu localitatea Sărata Veche din Republica Moldova.

 

Sari la conținut